Mihail Bleive

Sfântul Sfințit Mucenic Mihail Bleive, protoiereu la catedrala Adormirii Maicii Domnului din Tartu, este unul dintre primii sfinți ortodocși de neam eston. A fost împușcat de bolșevici în ianuarie 1919, împreună cu episcopul Platon al Reval-⁠ului și cu protoiereul Nicolae Bejanițki. A fost numărat între noii mucenici ai Rusiei la Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse din Moscova, în august 2000. Se pomenește la 1 ianuarie, după calendarul vechi (14 ianuarie pe stil nou).

Tinerețea și familia

Izvoarele nu se potrivesc la anul nașterii: fișa noastră dă 1873, iar textul românesc spune 29 octombrie 1837, ceea ce nu se împacă cu restul vieții lui (a terminat seminarul în 1894 și s-⁠a căsătorit în 1899), așa că cifra 1837 pare o greșeală de scriere pentru 1873. S-⁠a născut la Olustvere (în rusește Ollustfere), în ținutul Fellin (Viljandi) al guberniei Livonia, în Imperiul Rus. Tatăl, Ioan Petrovici Bleive, era citeț de psalmi la biserica locală; mama se numea Acilina Hristoforovna, născută Leat. Avea două surori, Alexandra și Vera.

Familia era săracă și de aceea a învățat pe cheltuiala statului la școala duhovnicească din Riga, apoi la seminarul din Riga, pe care l-⁠a absolvit în 1894 în categoria a doua. A rămas la Riga ca cântăreț în corul arhieresc și citeț de psalmi la biserica Sfântului Ioan, de la moșia arhierească. Din 1896 a fost citeț la obștea de maici a Sfintei Treimi din Riga. În 1899 s-⁠a căsătorit cu Liubov Feodorovna Lugovskaia, fiica unui preot.

Slujirea de preot

La 1 ianuarie 1900 episcopul de Riga și Mitava Agafanghel l-⁠a hirotonit preot. A slujit în parohia Garielsk (Laanemetsa), din protopopiatul Verro (Võru). Purta grijă de cântarea bisericească, rostea predici pline de simțire, preda la școală și ajuta pe cei săraci. În 1905, în vremea acțiunilor unui detașament de pedepsire, a luat apărarea unor oameni nevinovați, osândiți la moarte. Din 20 februarie 1908 a fost preot la biserica din Nigguen (Nõo), unde a adunat bani pentru biserică și a împodobit-⁠o cu odoare noi. La 7 decembrie 1910 a fost numit protopop al primului district Iuriev. La începutul Primului Război Mondial făcea slujbe de seară deosebite, ca să se facă rugăciune stăruitoare pentru cei plecați pe front, și vizita și mângâia mamele și soțiile ce plângeau.

Între 22 iulie 1915 și 6 octombrie 1916 a fost preot la biserica din Ringen (Rõngu), apoi a fost mutat al treilea preot la catedrala Adormirii din Iuriev (Tartu) și mai târziu al doilea preot. Prof. Ioan Lappo, staroste al catedralei și profesor la universitatea din Iuriev, l-⁠a descris ca pe un om liniștit și smerit, cu privirea blândă și curată a celor ce trăiesc o viață adânc duhovnicească; în ciuda smereniei și a sfielii lui, avea un caracter tare și, unde era nevoie, se jertfea fără multă șovăire. La 20 iunie 1918, la cererea consiliului parohial, episcopul Platon (Kulbuș) l-⁠a numit egumen al catedralei și l-⁠a înălțat la rangul de protoiereu. Cu toate greutățile (încetarea plății salariului clerului, nevoia de bani pentru școala parohială Sfântul Isidor), profesorul Lappo mărturisește că n-⁠a auzit de la el nici o plângere și nici un cuvânt aspru despre cineva. Slujba lui era simplă și curată în rugăciune, predica lui plină de inspirație, fără urmă de oboseală. Unele predici le dădea în formă de poezie, pline de tristețe creștină, și îndemna să nu ne temem de moarte și de nimicirea prin violență, pentru că Hristos, biruitorul morții, duce prin necazurile veacului de acum sufletul creștin spre veacul viitor, care nu trece.

Arestarea și moartea martirică

După ce bolșevicii au ocupat Tartu, în decembrie 1918, a fost arestat la 5 ianuarie 1919 în altarul catedralei. Era învinuit că a încălcat interdicția de a sluji (printr-⁠un ordin din 29 decembrie slujbele erau oprite sub amenințarea cu moartea, iar o dispoziție din 31 decembrie cerea tuturor „popilor” să părăsească orașul). A fost împușcat împreună cu episcopul Platon și cu egumenul bisericii Sfântului Gheorghe, protoiereul Nicolae Bejanițki. A fost îngropat la Tartu, în catedrala Adormirii, unde se află moaștele lui. În august 2000 a fost trecut între noii mucenici ai Rusiei.