Grigorie cel Bătrân al Nazianzului

Sfântul Grigorie cel Bătrân al Nazianzului a fost episcopul Nazianzului, în Capadocia, tatăl Sfântului Grigorie Teologul și patriarhul unei familii de sfinți. A adormit în anul 374, la o vârstă apropiată de o sută de ani. Biserica îl pomenește la 1 ianuarie.

Obârșia și întoarcerea la credință

Era un bogat aristocrat din Nazianz, în sud-⁠vestul Capadociei, stăpân de pământuri, cu o casă și la Karbala. În tinerețe a aparținut sectei ipsistarienilor, care îmbina elemente păgâne și iudaice: după cuvântul fiului său, cei din această sectă lepădau idolii și jertfele, se închinau focului și luminilor, cinsteau sâmbăta și păzeau cu grijă rânduielile despre animale, dar nu primeau tăierea împrejur. Sub înrâurirea soției sale, Nona, a primit creștinismul și în anul 325, când se ținea Sinodul de la Niceea, a cerut Botezul. Tradiția spune că la Botez a fost însoțit de o arătare. A fost botezat de arhiepiscopul Leonțiu al Capadociei, în 328 sau 329 a fost hirotonit preot și apoi ales episcop al Nazianzului, scaun pe care l-⁠a purtat toată viața. A apărat credința Sinodului de la Niceea și, din averea lui, a ridicat în 335 o mare catedrală în forma unui octogon, înrudită ca arhitectură cu Sfânta Sofia ridicată mai târziu la Constantinopol. Despre lucrarea lui păstorească nu s-⁠au păstrat multe amănunte. Fiul său îl descrie ca om stăruitor.

Încercarea și familia

În 361 a hirotonit preot, împotriva voinței lui, pe fiul său Grigorie, pentru a avea un ajutor în cârmuirea eparhiei. La sfârșitul lui 363 (după izvorul grecesc, în 360), fără să pătrundă subtilitățile teologiei, a semnat o mărturisire de credință arianizantă, ceea ce a pricinuit o dezbinare în eparhie: monahii și clericii s-⁠au ridicat împotriva lui. Dezbinarea a ținut puțin, iar fiul lui a trebuit să-⁠și apere tatăl și a scris „Cuvântul pentru întoarcerea monahilor în sânul Bisericii”, arătând dreapta credință a bătrânului. Grigorie cel Bătrân a avut adesea rol de împăciuitor la alegerea episcopilor și a avut un rol de seamă în alegerea Sfântului Vasile al Cezareei, în 370; a purtat scrisori cu Sfântul Vasile, între altele despre un oarecare Glicerie, înconjurat de femei pe care Vasile voia să le trimită înapoi la familiile lor. Către 370 nu mai avea un rol activ ca episcop.

Din căsătoria cu Nona a avut trei copii: pe Grigorie Teologul (329-389), pe Cezarie (în jur de 331 până după 368), medic la curtea lui Constanțiu al II-⁠lea și a lui Iulian Apostatul, și pe Gorgonia (moartă în jur de 372), laudată de fratele ei ca model de soție creștină. După moartea lui, Sfântul Grigorie Teologul i-⁠a închinat „Cuvântul 18”, rostit spre lauda tatălui și spre mângâierea mamei sale Nona, principalul izvor despre viața lui. Toți membrii familiei sunt cinstiți ca sfinți.