Atanasie Zăvorâtul

Cuviosul Atanasie Zăvorâtul a fost monah al Lavrei Peșterilor din Kiev, ținut în Peșterile Apropiate, mort în jurul anului 1176. Este cinstit ca cuvios și pomenit la 28 septembrie, în soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate, și la 2 decembrie. Izvoarele spun că se pomenește și ca făcător de minuni după moarte.

Viața

După Patericul de la Peșteri, Atanasie a fost un monah de viață aspră, care s-⁠a îmbolnăvit și a murit. Trupul lui a fost spălat și pregătit pentru îngropare, dar, fiind foarte sărac, monahii, din nepăsare, nu l-⁠au îngropat și l-⁠au lăsat zăcând în chilie. Noaptea, egumenului i s-⁠a arătat o vedenie și cineva i-⁠a spus: „Omul lui Dumnezeu acesta zace de două zile neîngropat, iar tu te veselești”. Egumenul a venit în chilie cu frații și au văzut că Atanasie stătea viu, plângând. La întrebările despre cele petrecute, el a răspuns: să-⁠l asculte pe egumen în toate, să se pocăiască în orice vreme, să se roage Domnului Iisus Hristos, Preacuratei Lui Maici și Cuvioșilor Antonie și Teodosie, ca să-⁠și sfârșească viața aici și să fie învredniciți de îngropare în peșteră, cu sfinții părinți. Acestea sunt cele trei lucruri mai de seamă dintre toate, dacă se împlinesc după rânduială, fără trufie. Să nu-⁠l mai întrebe nimic și îi roagă să-⁠l ierte. Un izvor ucrainean spune că ar fi leșinat de istovire și ar fi zăcut două zile fără suflare, și că murise la vârsta de cincizeci și cinci până la șaizeci de ani.

După aceste cuvinte a intrat în peșteră, s-⁠a făcut zăvorât și, fără să mai vorbească cu nimeni, a trăit în ea doisprezece ani: „plângea neîncetat zi și noapte, mânca puțină pâine și bea puțină apă, și aceasta din două în două zile”. A murit în jurul anului 1176 și a fost îngropat în Peșterile Apropiate (ale lui Antonie) ale mănăstirii Peșterilor din Kiev. După moarte s-⁠a făcut vestit ca făcător de minuni. Patericul povestește vindecarea de boala picioarelor a monahului Vavila, care, văzându-⁠l în vis pe Atanasie, făgăduindu-⁠i vindecarea, a venit și i-⁠a îmbrățișat moaștele.

Chipul și moaștele

Unul dintre cele dintâi portrete iconografice ale lui a fost tipărit în Patericul de la Peșteri din 1661, lucrat de gravorul Lavrei, Ilia, și în Patericul din 1760 se află de asemenea chipul lui. Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Apropiate, lângă ale lui Spiridon Prosfornicul. Din moaștele lui s-⁠au primit multe vindecări.