Nicolae Sviatoșa

Sfântul Cuvios Nicolae Sviatoșa a fost cneaz de Lutk, apoi monah la Lavra Peșterilor din Kiev, primul cneaz rus care a îmbrăcat haina monahală. Născut în jurul anului 1080 cu numele de Sviatoslav Davidovici, a fost fiul cneazului David Sviatoslavici de Cernigov și strănepot al lui Iaroslav cel Înțelept. A trecut la Domnul pe 14 octombrie 1143. Biserica îl pomenește pe 28 septembrie și pe 14 octombrie, după calendarul iulian.

Cneazul

Înainte de monahism a fost cneaz al Lutkului. S-⁠a căsătorit, după unele izvoare cu Ana, fiica marelui cneaz Sviatopolk al Kievului, și a avut copii. Una dintre fiice a fost soția cneazului Vsevolod Mstislavici din Novgorod. A fost amestecat în luptele dintre cneji, iscate după orbirea cneazului Vasilko, și în 1097 a fost izgonit din Lutk de David Igorevici, apoi lipsit de stăpânirea sa de oștile rusești și cumane. A fugit la tatăl său, la Cernigov. Nu a mai căutat să-⁠și recapete ținutul.

Monahul

La 17 februarie 1106, după unele izvoare 1107, și-⁠a lăsat familia și a primit tunderea la Lavra Peșterilor din Kiev, cu numele Nicolae, după Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor. Primii trei ani a lucrat la chelărie: a tăiat lemne și a adus apă, apoi a ajuns portar al mănăstirii. Pentru ascultările acestea, egumenul i-⁠a dat o chilie aparte, iar el a făcut dinaintea ei o grădină.

A citit mult și își cumpăra cărțile din banii câștigați din lucru de mână și din grădinărit; după moartea lui, biblioteca a rămas mănăstirii. La îndemnul său s-⁠a tradus din greacă scrisoarea papei Leon împotriva ereziei lui Eutihie. Din averea sa a ridicat biserica Sfintei Treimi de deasupra porții Lavrei, spitalul mănăstirii, mutat de el de cealaltă parte a așezării și mărit, și biserica Sfântului Nicolae a spitalului. Numele cartierului Sviatoșin din Kiev se leagă, după cea mai probabilă părere, de numele lui.

În 1142, la cererea vărului său, marele cneaz Vsevolod Olgovici al Kievului, a părăsit pentru puțin timp mănăstirea ca să-⁠i împace pe cnejii de Cernigov cu frații lor. Tradiția spune că avea darul înainte-⁠vederii și că și-⁠a prevestit moartea, iar prin rugăciunile lui a vindecat oameni, între care pe medicul său Petru, care îl urmase în mănăstire.

Moartea și cinstirea

A trecut la Domnul pe 14 octombrie 1143. Moaștele sale se află în Peșterile Apropiate, ale Sfântului Antonie, din Lavra Peșterilor din Kiev. Viața lui, scrisă la începutul secolului al XIII-⁠lea de episcopul Simon al Vladimirului, povestește vindecarea marelui cneaz Iziaslav cu ajutorul zadiei sale de păr, iar Nicolae e cinstit ca făcător de minuni. În 1987 numele lui a fost trecut și în soborul sfinților din Tula, pomenit pe 22 septembrie după calendarul iulian.