Ieremia de la Peșteri

Cuviosul Ieremia a fost monah la Lavra Peșterilor din Kiev și este numit cel cu darul înainte-⁠vederii. Izvoarele nu se potrivesc asupra anului morții: unele spun în jurul anului 1070, altele, între ele fișa noastră, în jurul lui 1170. Este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși. Este pomenit la 28 septembrie, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate, și la 5 octombrie, după calendarul vechi (11 și 18 octombrie după cel nou).

Letopisețul, în povestirea despre mănăstire, spune că a fost contemporan cu Botezul Rusiei și că a fost el însuși botezat atunci, în 989, pe vremea cneazului Vladimir. Ani după aceea a venit la Antonie și la Teodosie de la Peșteri și a primit de la ei tunderea în monahism. După o tradiție a mănăstirii, cei doi mari sfinți ai Peșterilor au fost de față la primirea lui în marea schimă. Era, după vârstă, cel mai bătrân dintre cei dintâi locuitori ai mănăstirii.

Viața lui spune că avea darul vederii înainte: putea vedea cele viitoare și starea morală a sufletului omului, iar tot ce vestea bătrânul, bun sau rău, se împlinea. Dimitrie al Rostovului povestește că, mai ales când vreun frate se gândea să părăsească mănăstirea, Ieremia, care vedea aceasta dinainte, venea la frate, îi mustra gândul, îl mângâia și îl îndemna să rabde, să ducă statornic și neîncetat lupta cu vrăjmașul binelui și să nu se clatine. Îl întărea atât de tare cu învățătura lui, încât fratele își părăsea pe vecie gândul.

Ieremia a adormit la adânci bătrânețe. Moaștele lui se află în Peștera Sfântului Antonie, în Peșterile Apropiate. Un portret iconografic al lui, făcut de gravorul Lavrei Ilia, este tipărit în Pateric-⁠ul Peșterilor din 1661, iar o altă înfățișare se află în Pateric-⁠ul din 1760.