Damian Tămăduitorul

Cuviosul Damian de la Peșteri, numit Tămăduitorul, a fost monah și preot al mănăstirii Peșterilor din Kiev, ucenic al Cuviosului Teodosie, mort între 1062 și 3 mai 1074. Se pomenește (stil vechi) la 28 septembrie, în Soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile Apropiate, și la 5 octombrie. Anul adormirii nu se știe: izvoarele veacului al XIX-⁠lea dau 5 octombrie 1071, dar Enciclopedia Ortodoxă socotește că această dată nu este întemeiată și că moartea trebuie pusă în vremea egumeniei lui Teodosie.

Viața

Viața lui a scris-⁠o Nestor Letopisețul, în Viața Sfântului Teodosie, și se află în toate copiile Paterikului Peșterilor, încă din cele mai vechi. A venit la mănăstirea Peșterilor în vremea egumeniei Cuviosului Teodosie, a fost ucenic al lui și, după Viață, „a urmat cu râvnă viața îngerească și toate virtuțile Cuviosului părinte și învățător al său”. S-⁠a supus unui post strict: până la moarte a mâncat doar pâine și apă, iar nopțile le petrecea în rugăciune și citirea Sfintei Scripturi. Viața spune că avea darul vindecării și că, atunci când erau aduși bolnavi la mănăstire, „Teodosie poruncea fericitului Damian să facă rugăciune asupra bolnavului”.

Potrivit Vieții, când a căzut bolnav înainte de moarte, Damian s-⁠a rugat lui Dumnezeu să-⁠i dăruiască locul în Împărăția Cerurilor lui și lui Teodosie. Drept răspuns i s-⁠a arătat un înger în chipul lui Teodosie și i-⁠a zis: „Cererea ta va fi împlinită: vei fi numărat între sfinții Lui și vei locui cu ei în Împărăția Stăpânului Cerurilor”. După izvoarele veacului al XIX-⁠lea, a adormit înconjurat de monahii Peșterilor la 5 octombrie 1071 și a fost îngropat în Peșterile Apropiate (ale lui Antonie) din mănăstirea Peșterilor.