Venceslau

Venceslau a fost duce al Boemiei între 921 și 935, un domnitor evlavios, milostiv cu săracii, ucis din porunca fratelui său Boleslav. Biserica îl pomenește ca sfânt mucenic și purtător de patimi, iar poporul ceh îl cinstește ca ocrotitor al țării și al statului. Este pomenit la 28 septembrie (11 octombrie pe stil nou), iar mutarea moaștelor sale la 4 martie. Biserica Ortodoxă Rusă îl cinstește din vechime, iar Biserica Ortodoxă din Țările Cehe îl pomenește în ziua martiriului. A trăit înainte de marea schismă, deci este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

Familia și copilăria

S-⁠a născut în jurul anului 907, ca fiu al ducelui Vratislav I din dinastia Přemyslid și al Drahomirei. Bunicul său Bořivoj și bunica sa Ludmila fuseseră botezați de Sfinții Chiril și Metodie, în credința bizantină, înainte de schismă. Mama sa, fiica unei căpetenii a hevelilor, a fost botezată la căsătorie. Bunica, Sfânta Ludmila (16 septembrie), s-⁠a îngrijit să-⁠l crească în credință și să-⁠l învețe slavona bisericească, iar sursele ortodoxe spun că a învățat latina și greaca. A fost trimis de timpuriu la școala din Budeč.

Tatăl său a murit în 921 (surse ruse dau 920), când Venceslau era copil, iar Ludmila a devenit regentă. Drahomira, geloasă pe influența Ludmilei, a pus s-⁠o ucidă: la 15 septembrie 921, la castelul Tetín, ucigași au sugrumat-⁠o, după tradiție cu propriul ei văl. Drahomira a preluat regența și a pornit măsuri împotriva creștinilor. Când Venceslau avea optsprezece ani, nobilii creștini s-⁠au răsculat, au izbândit, iar Drahomira a fost trimisă în exil la Budeč.

Domnia

Cu sprijinul nobililor, Venceslau a luat conducerea în jurul anului 925. A mutat moaștele Sfintei Ludmila la biserica Sfântul Gheorghe din Praga, ctitorită de tatăl său. A fost iubitor de pace, a cinstit clerul, a ridicat și înfrumusețat biserici, iar la Praga a zidit rotonda în numele Sfântului Vit, temelia catedralei de azi. Sursele ortodoxe spun că a răscumpărat copii păgâni vânduți în robie și i-⁠a dat să fie crescuți creștinește.

Cronicarul Cosmas din Praga povestește după Patimirea lui că se ridica noaptea din pat, mergea desculț, cu un singur camerier, pe la bisericile lui Dumnezeu și dădea milostenie văduvelor, orfanilor și prizonierilor, încât nu părea domnitor, ci părinte al tuturor năpăstuiților. Legenda spune și că, atunci când contele Radislav s-⁠a răsculat, Venceslau l-⁠a chemat la luptă dreaptă, ca să nu verse sânge nevinovat, iar Radislav a văzut lângă el doi îngeri și s-⁠a pocăit.

Domnia lui a fost apăsată de raiduri ale maghiarilor și de presiunea regelui saxon Henric Păsărarul și a ducelui Arnulf al Bavariei, care au ajuns la Praga la începutul lui 929 și l-⁠au silit să plătească din nou tribut. Istoricii occidentali mai notează că a primit în țară preoți germani și a favorizat ritul latin, pe când sursele ortodoxe îl văd ca apărător al tradiției răsăritene și slavone, iar cele două vederi nu se potrivesc ușor.

Martiriul

Unii nobili s-⁠au unit cu fratele mai mic al ducelui, Boleslav, ca să-⁠l ucidă. Boleslav l-⁠a poftit la sărbătoarea Sfinților Cosma și Damian la Stará Boleslav și, după o noapte, l-⁠a rugat să mai rămână o zi. Slujitorii l-⁠au prevenit, dar Venceslau n-⁠a vrut să creadă în vreo uneltire și și-⁠a încredințat viața voii lui Dumnezeu. Dimineața, la 28 septembrie 935, pe când mergea la utrenie, a fost atacat la ușile bisericii de oamenii lui Boleslav. După izvoarele apusene l-⁠au înjunghiat mai mulți însoțitori, apoi Boleslav l-⁠a străpuns cu lancea. Unele surse dau anul 929, dar mai mulți istorici îl socotesc probabil pe 935.

Trupul a fost lăsat fără îngropăciune. Mama lui, aflând de uciderea fiului, l-⁠a găsit și l-⁠a așezat într-⁠o biserică de curând sfințită de la curtea domnească. Sângele stropit pe ușile bisericii nu a putut fi spălat, dar după trei zile a dispărut de la sine. Mai târziu, în urma pocăinței, Boleslav a mutat moaștele sfântului, în 938, la Praga, în biserica Sfântului Vit, ridicată chiar de Venceslau.

Cinstirea

Venceslau a fost socotit mucenic și sfânt imediat după moartea lui, iar în câteva decenii au circulat patru vieți ale sale. Ele au avut o influență mare asupra ideii de rege drept, a cărui putere vine din evlavie. Împăratul Otto I i-⁠a dat după moarte titlul de rege, de aceea este numit rege în legendă și în cântec. Imnul „Svatý Václave” este una dintre cele mai vechi cântări cehe, iar ziua de 28 septembrie este din anul 2000 sărbătoare națională în Cehia, Ziua Statalității. Colinda engleză „Good King Wenceslas”, publicată în 1853 de John Mason Neale, cântă despre el. O legendă spune că o armată de cavaleri doarme în muntele Blaník, gata să se trezească sub conducerea lui, dacă țara va fi în primejdie.

În tropar, Biserica Ortodoxă îl numește apărător al Bisericii răsăritene din Cehia și adăpost cald al săracilor și al orfanilor, care ca un al doilea Abel a primit moartea fără răutate, de mâna fratelui, înaintea porților bisericii. Racla sa se află în catedrala Sfântul Vit din Praga.