Saloniu de Geneva

Sfântul Saloniu (în jur de 400 sau 405 până între 453 și 475) a fost episcop al Genevei în veacul al V-⁠lea, fiu al Sfântului Eucheriu al Lyonului și al Gallei, crescut la mănăstirea Lérins și autor de tâlcuiri alegorice la Pilde și Ecclesiast. Se pomenește la 28 septembrie. Izvoarele noastre îl numesc sfânt al Bisericii Romano-⁠Catolice și nu arată nicio cinstire ortodoxă formală.

Familia și școala de la Lérins

S-⁠a născut în jur de 400 sau 405 în familia nobilului galo-⁠roman Eucheriu și a soției sale Galla. Fratele său mai mic a fost Veran, iar izvoarele pomenesc și două surori, Consorția și Tullia. Când Saloniu avea cam zece ani, tatăl, rămas văduv, s-⁠a mutat cu fiii săi la mănăstirea Lérins. Acolo Saloniu și Veran au intrat în școala mănăstirii, avându-⁠i dascăli pe Hilarie al Arlesului, pe Salvian și pe Vincențiu de Lérins. Eucheriu i-⁠a închinat lui Saloniu tâlcuirile sale la Scriptură, iar Salvian, după 439, lucrarea Despre cârmuirea lui Dumnezeu, lăsându-⁠i și o scrisoare în care îi lămurea de ce a scris sub pseudonimul Timotei.

Scrierile

I se atribuie două lucrări, tâlcuiri la Pildele lui Solomon și la Ecclesiast, scrise ca dialog cu fratele său: Veran întreabă, Saloniu răspunde. Amândouă cuprind tâlcuiri alegorice obișnuite în vremea aceea. A doua se datează în jur de 440, dar unii socotesc că cel puțin o parte din text a putut fi scrisă mai târziu, chiar până în veacul al IX-⁠lea.

Episcop al Genevei

În jurul lui 434 Eucheriu a ajuns episcop al Lyonului, Saloniu a primit, poate în 439 sau în 441, scaunul Genevei, iar fratele său Veran, în jur de 450, scaunul de la Vence. Părerea că Saloniu ar fi condus eparhia Lyonului sau a Genovei este greșită, căci în actele sinoadelor el este numit sufragan al mitropoliei Viennei; izvorul englez spune însă că a fost pomenit și drept episcop al Genovei, dar nu se știe dacă a fost o numire mai târzie sau o greșeală de scriere în loc de Geneva. În listele medievale ale episcopilor Genevei nu este pomenit, dar poate fi același cu Salvian, care apare acolo.

A luat parte la sinodurile de la Orange (8 noiembrie 441), Vaison (13 noiembrie 442) și Arles (poate în 451), unde s-⁠a pus capăt unui conflict între episcopul Teodor de Fréjus și un egumen și s-⁠au luat măsuri împotriva idolatrilor și a arienilor. În iunie 449 a semnat, împreună cu fratele său Veran și cu alți o sută șaisprezece episcopi, Tomosul papei Leon cel Mare către Flavian al Constantinopolului. În anul următor, el, Veran și Șerat de Grenoble au scris papei Leon mulțumindu-⁠i pentru tăria în lupta împotriva monofizitismului. După tradiții consemnate în 1106, lui Saloniu i se atribuie refacerea unei mănăstiri și întemeierea unei obști monahale. În 443 Sabaudia cu Geneva a fost dată burgunzilor, iar Geneva a devenit capitala regatului burgunzilor.

Sfârșitul

După sinodul de la Arles nu mai avem știri sigure despre el. Știm că a murit la 28 septembrie, dar anul nu se știe: poate 453, poate în jur de 460; izvorul englez dă 475. Oricum a murit înainte de mijlocul anilor 470, pentru că atunci episcop al Genevei era deja Teoplast. Calendarele apusene îl pomenesc la 28 septembrie încă din Martirologiul Ieronimian; Martirologiul Roman l-⁠a numit la început episcop al Genovei, greșeală îndreptată mai apoi.