Baruh

Sfântul Proroc Baruh (numele înseamnă "binecuvântat") a trăit în veacul al VII-⁠lea înainte de Hristos. Era fiul lui Neria, dintr-⁠o familie însemnată din regatul Iudei, ucenic, prieten și secretar înduhovnicit al proorocului Ieremia.

Când Ieremia era închis, Baruh a scris profețiile pe care acesta i le dicta (Ieremia 36, 4) și a primit porunca să le citească poporului. Regele Ioachim, aflând, n-⁠a tras folos din îndemnuri și a aruncat sulul în foc. Baruh a fost și el închis, pentru că iudeii îl urau pentru dragostea de adevăr și curajul cuvântului. Când iudeii au fugit în Egipt, de frica regelui Babilonului, a plecat împreună cu Ieremia. Tradiția rabinică spune că s-⁠a întors la Babilon după ce a văzut moartea lui Ieremia prin lapidare și l-⁠a înmormântat.

Cartea lui Baruh vestește limpede Întruparea Domnului în cuvintele: "Acesta este Dumnezeul nostru... După aceea S-⁠a arătat pe pământ și a viețuit între oameni" (Baruh 3, 36-38), citite în ajunul Nașterii Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că Baruh este cel dintâi care a spus că Dumnezeu va deveni om, rămânând Dumnezeu. Cuvintele lui sunt citate în slujbele Duminicii Floriilor, ale Botezului Domnului și ale Schimbării la Față. A mai prorocit întoarcerea iudeilor din robia Babilonului și pustiirea Babilonului. În icoane este pictat ca un bătrân cu barba rotundă. Cartea lui este primită de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică, nu însă de protestanți. Praznicul lui cade la 28 septembrie.