Benedict cel Nou

Sfântul Cuvios Mucenic Benedict cel Nou a fost preot și monah la Mănăstirea Konstamonitu din Muntele Athos și a fost decapitat la Tesalonic, la 12 iunie 1821, împreună cu mulți monahi și fruntași ai satelor din jur.

S-⁠a născut în satul Ezova (azi Dafni, în ținutul Visaltia din Serres) sau în Amurmei (azi Kastanohori), numele nefiind sigur pentru că între cele două sate se afla un metoc al Konstamonitului. Ca adolescent a mers cu tatăl său la Sfântul Munte, la Konstamonitu. Tatăl a devenit începător, apoi monah, iar tânărul Benedict a fost trimis la Poligiros să învețe carte. După studii s-⁠a întors la mănăstire ca să se călugărească; tunderea s-⁠a făcut în Postul Mare. În mănăstire a lucrat ani de zile în toate ascultările, iar la vârstă înaintată a fost hirotonit preot. A fost trimis cu alți părinți, pentru nevoile mănăstirii, la metocul de lângă Kalamaria din Tesalonic. Revoluția din 1821 a dus la represalii cumplite ale autorităților turcești, iar monahii au trebuit să părăsească metocul. Benedict a fost prins de oamenii lui Rubut Pașa și dus în lanțuri la Tesalonic, împreună cu mulți monahi din metocurile din împrejurimi. La 12 iunie 1821, după chinuri cumplite, a fost decapitat cu mulți monahi și fruntași ai satelor din jurul Tesalonicului.

Potrivit povestirii vieții lui, în noaptea de după mucenicie s-⁠a văzut o cruce luminoasă peste moaștele neîngropate ale mucenicilor. Ostașii care le păzeau, văzând minunea, s-⁠au speriat și au povestit-⁠o creștinilor. Cu prilejul acestei minuni, autoritățile au dat voie să fie îngropate moaștele sfinților. Este pomenit la 12 iunie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou).