Benedict de la Skalka

Cuviosul Benedict de la Skalka a fost monah benedictin născut la Nitra, apoi pustnic, mort în 1012 și trecut în rândul sfinților în 1083. Este socotit întâiul mucenic slovac și ocrotitor al eparhiei din Nitra. Este pomenit la 17 iulie (după alte calendare, la 1 mai sau 13 iunie).

A devenit monah la mănăstirea Sfântul Ipolit de pe muntele Zobor, lângă Nitra, în Ungaria de atunci, la sfârșitul veacului al X-⁠lea sau începutul celui al XI-⁠lea. Pe vremea regelui Sfântul Ștefan al Ungariei a devenit pustnic, împreună cu Sfântul Andrei Zorard (Svorad), dascălul lui duhovnicesc. Au trăit într-⁠o viață aspră într-⁠o peșteră pe malul râului Váh, lângă Trenčín, în Skalka nad Váhom de azi. Andrei a murit în 1009, dar Benedict a rămas în peșteră încă trei ani, până a fost sugrumat, în 1012, de o ceată de tâlhari care căutau comori. Izvoarele rusești dau anul 1034. Tâlharii i-⁠au aruncat trupul în râul Váh, dar trupul a fost găsit peste un an neatins. După legendă, un mare vultur venea pe malul râului după moartea lui; de aceea plutașii care coborau pe Váh au început să-⁠l socotească ocrotitorul lor.

În 1083, la stăruința regelui Ladislau I al Ungariei, papa Grigorie al VII-⁠lea l-⁠a trecut în rândul sfinților, iar moaștele i-⁠au fost mutate în catedrala Sfântul Emeram din Nitra, unde se află și azi. În 1224, episcopul Jakob al Nitrei a întemeiat pe acel loc o mănăstire benedictină în cinstea lui. Viața lui și a lui Andrei a fost scrisă de Maur, episcopul din Pécs, în „Legenda pustnicilor Svorad-⁠Andrei și Benedict”. Era vestit pentru cucernicie și asceză strictă. Este cinstit mai ales în Ungaria, Polonia și Slovacia, dar și în Statele Unite. Biserici în cinstea Sfinților Andrei-⁠Svorad și Benedict se găsesc la Kysucké Lieskovec, Nitra, Radvaň și Skalka nad Váhom.