Sari la conținut

Sfântul Cuvios

Zoerard

Pustnic și monah benedictin

Monah de origine polonă, activ în Ungaria de atunci (azi Slovacia), cinstit de bisericile apusene și răsăritene.

Prăznuire
17 iuliestil vechi 30 iulie
Adormit
1009secolul XI
Locul
regiunea Nitra

Viața

Sfântul Cuvios Zoerard, numit în monahism Andrei, a fost un pustnic și monah benedictin de neam polon, care a viețuit în Ungaria de atunci, azi Slovacia, la începutul secolului al XI-⁠lea. Este cinstit ca ocrotitor al orașului Nitra și al episcopiei de acolo, iar în unele calendare este pomenit împreună cu ucenicul său, Sfântul Benedict, la 13 iulie, ori singur la 17 iulie.

S-⁠a născut în jurul anului 980 la Opatowiec, un sat mic din Polonia. O tradiție din satul Tropie spune că în tinerețe a trăit acolo aproape ca monah. Pe la anul 1000, la vreo douăzeci de ani, a început să trăiască ca pustnic și misionar, propovăduind în Silezia, la Oława, și a ajuns și în nordul Ungariei. În jurul anului 1003 s-⁠a așezat la mănăstirea Sfântul Ipolit de pe muntele Zobor, lângă Nitra, în regatul Ungariei. Acolo a primit tunderea monahală de la egumenul Filip și numele Andrei, devenind apoi povățuitor duhovnicesc al lui Benedict din Skalka.

Cu încuviințarea egumenului, Andrei și Benedict au părăsit mănăstirea și au viețuit ca pustnici într-⁠o peșteră pe malul râului Váh, lângă Skalka nad Váhom, nu departe de Trenčín. Alte izvoare spun că Andrei a trăit și într-⁠o peșteră mică de lângă mănăstire, numită de atunci Peștera lui Svorad. Ascezele lui erau atât de aspre, încât, după legendă, lanțul de fier pe care îl purta în jurul mijlocului a crescut în trupul său. A adormit de moarte firească în jurul anului 1009, sau, după alte izvoare, în jurul lui 1030. Benedict a rămas în peșteră încă trei ani, până când a fost ucis de o ceată de tâlhari care căutau comori.

Viața celor doi sfinți a fost scrisă în secolul al XI-⁠lea de Maur, episcop de Pécs, în „Legenda pustnicilor Svorad și Benedict”. Regele Géza I al Ungariei, încă din 1064, a făcut primii pași pentru canonizare. Cinstirea lui a fost confirmată oficial în iulie 1083 de papa Grigorie al VII-⁠lea, la stăruința regelui Ladislau I al Ungariei. În același an moaștele sale au fost așezate în catedrala Sfântul Emmeram din Nitra, unde se păstrează până azi. Este cinstit mai ales în Slovacia, Ungaria și Polonia, dar și în comunitățile din Statele Unite. O mănăstire benedictină din Cleveland, Ohio, îi poartă numele.

Prăznuiți în aceeași zi 17 iulie