Ivan Haritonov

Sfântul Ivan Haritonov (Ivan Mihailovici Haritonov), bucătarul-⁠șef al curții țarului Nicolae al II-⁠lea, a fost ucis la Ekaterinburg, în noaptea de 17 iulie 1918, împreună cu familia imperială, și este cinstit ca nou mucenic, alături de ei. Se pomenește la 17 iulie.

Familia și slujba

S-⁠a născut la 14 iunie 1870 la Sankt Petersburg, fiul lui Mihail Haritonovici Haritonov (1837-1913), un om rămas orfan de mic, dar care a izbutit multe: a ajuns slujbaș al Ministerului Curții Imperiale și a primit, pentru merite, Ordinul Sfântul Vladimir și nobilimea personală. În 1882 tatăl l-⁠a dat la învățătura bucătăriei, iar Ivan și-⁠a desăvârșit meșteșugul la Paris. În 1888 a fost primit la Curtea imperială ca ucenic de bucătar, apoi bucătar de rangul al doilea. Între 1891 și 1895 a slujit în flotă; după ce s-⁠a întors la Curte, a devenit bucătar-⁠șef al bucătăriei imperiale. Era cetățean de onoare ereditar și a primit multe ordine și medalii. A fost creștin ortodox. S-⁠a căsătorit cu Evghenia Andreevna Tur și au avut cinci copii. Unul dintre fii, Petru, s-⁠a lăsat atras de ideile revoluționare și a trecut de partea roșilor, dar spre sfârșitul vieții și-⁠a schimbat părerile.

Exilul cu familia imperială

După revoluția din februarie, Haritonov l-⁠a înlocuit pe maestrul de ceremonii al bucătăriei imperiale, care plecase din Rusia. A urmat familia Romanov în surghiunul din interior, după Revoluția din 1917. În surghiun le dădea fiicelor țarului lecții de făcut pâine. Făcea tot ce îi sta în putință pentru a-⁠și bucura stăpânii cu puținele mijloace de care dispunea și îi mângâia adesea în ceasurile triste. Soția și fiica lui l-⁠au urmat în exil la Tobolsk, dar nu au mers cu el când bolșevicii au mutat prizonierii la Ekaterinburg, în primăvara lui 1918.

Uciderea

A fost împușcat împreună cu întreaga familie imperială, în casa Ipatiev din Ekaterinburg, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, alături de medicul Evgheni Botkin, Anna Demidova și Alois Trupp. A murit printre primii, de gloanțele plutonului de execuție.

Preamărirea și reabilitarea

Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate l-⁠a canonizat, odată cu familia lui Nicolae al II-⁠lea, ca purtător de patimi al asupririi sovietice (după unele izvoare în 1981, după altele în 1991). Biserica Ortodoxă Rusă a Patriarhiei Moscovei, canonizând în 2000 familia imperială, nu a pomenit în hotărâre slujitorii, între ei și pe Ivan Haritonov. Comisia de canonizare, condusă de mitropolitul Iuvenalie, a arătat că nu este cu putință o hotărâre definitivă privind temeiurile canonizării acestui grup de mireni care, prin datoria slujbei lor la Curte, au însoțit familia imperială în timpul încarcerării și au suferit moarte silnică, și că forma cea mai potrivită de cinstire a faptei credincioșilor slujitori care au împărtășit soarta tragică a familiei este să fie pomenită în viața Mucenicilor Împărătești. La 16 octombrie 2009 Procuratura Generală a Federației Ruse a hotărât reabilitarea a 52 de apropiați ai familiei imperiale, între ei și Ivan Haritonov.

Nepotul lui a fost prezent la slujba de înmormântare din 17 iulie 1998, în catedrala Petru și Pavel din Sankt Petersburg, pentru bunicul său, familia Romanov, slujitorii lor (Anna Demidova și Alois Trupp) și ceilalți uciși cu optzeci de ani înainte.