Leon al IV-⁠lea

Leon al IV-⁠lea al Romei a fost episcop al Romei între 847 și 855. Este amintit pentru grija cu care a refăcut bisericile jefuite de sarazini și pentru că a apărat Roma de noi năvăliri. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romei, care îl prăznuiește la 17 iulie; nu am găsit un calendar ortodox care să-⁠l pomenească.

S-⁠a născut la Roma, într-⁠o familie de neam longobard, fiul lui Radoald, și a primit prima educație în mănăstirea Sfântului Martin de lângă Sfântul Petru, unde a fost monah. Papa Grigore al IV-⁠lea l-⁠a făcut subdiacon, iar papa Serghie al II-⁠lea l-⁠a hirotonit preot al bisericii Sfinților Patru Încununați. În aprilie 847 a fost ales în unanimitate episcop al Romei și a fost sfințit în grabă, fără a aștepta încuviințarea împăratului, deoarece romanii se temeau de sarazinii care atacaseră cetatea în 846.

A refăcut bisericile Sfântului Pavel din afara zidurilor și Sfântului Petru, pe care sarazinii le jefuiseră, și a reparat zidurile Romei, reclădind cincisprezece turnuri. Cu ajutor din partea împăratului și a orașelor ducatului, a înconjurat cu ziduri colina Vaticanului, o lucrare de aproape patru ani; cartierul astfel închis se numește până azi Cetatea Leonină. În 849 a strâns o ligă a orașelor maritime Neapole, Gaeta și Amalfi, a cărei flotă unită a nimicit corăbiile sarazine în bătălia de la Ostia.

Liber Pontificalis povestește că, la un incendiu care amenința cartierul Borgo și Sfântul Petru, Leon l-⁠ar fi stins binecuvântând cu semnul Crucii. A ținut trei sinoade, a primit în pelerinaj pe regele Aethelwulf al Wessexului și pe fiii săi, între care Alfred cel Mare, și a adormit la 17 iulie 855. A fost îngropat în Sfântul Petru.