Irinarh de la Soloveț

Cuviosul Irinarh, egumen al mănăstirii Soloveț, a păstorit Mănăstirea Soloveț între 1614 și 1626 și a adormit la 17 iulie 1628. Este cinstit între cuvioși, iar Biserica îl pomenește la 17 iulie după calendarul vechi.

Despre anii lui de început nu s-⁠a păstrat nicio știre. În 1614, din voința țarului Mihail Feodorovici, a devenit egumen al mănăstirii Soloveț. În anii egumeniei sale a făcut mult pentru buna stare nu numai a mănăstirii lui, ci și a ținutului din jur. Aceasta, deși în vremea războiului cu suedezii a fost silit să înnoiască întăriturile mănăstirii și să întrețină o oaste de peste o mie de oameni. În vremea lui, Eleazar de la Anzer a întemeiat schitul Sfintei Treimi pe insula Anzer.

Viața lui a fost alcătuită de un monah din Soloveț, apoi egumen la Kaleazin, numit Ilarion. Cuviosul Irinarh este zugrăvit în icoana „Soborul sfinților ruși” de la sfârșitul veacului al XVIII-⁠lea și începutul celui următor, în pictura bisericii Buna Vestire a mănăstirii Soloveț din a doua jumătate a veacului al XIX-⁠lea și, împreună cu Eleazar de la Anzer, într-⁠o cromolitografie din 1897.