Benedict Ghiuș

Benedict Ghiuș, născut Vasile la 21 octombrie 1904 la Domnești, în Vrancea, a fost arhimandrit, teolog și duhovnic, unul dintre întemeietorii grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. A murit la 12 iunie 1990 la Mănăstirea Cernica. Este cinstit de credincioși ca mărturisitor, fără canonizare sinodală; în anii tinereții a avut apropieri de ideile mistice ale tineretului legionar, fără a adera la ideologia politică a organizației.

A urmat Seminarul din Galați și Teologia la București, apoi a făcut doctoratul la Strasbourg (1927-1932). S-⁠a călugărit în 1934 la Noul Neamț și a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. În 1936 a devenit prefect de studii la Internatul Teologic din Cernăuți, iar în 1939 arhimandrit. După refugiul din Basarabia a slujit la Catedrala Patriarhală (1940-1944). În 1943 a alcătuit împreună cu alți preoți broșura Înnoiește-⁠te, Noule Ierusalime, despre o reorganizare mistică a Bisericii; ulterior autoritățile comuniste au socotit-⁠o scriere legionară. Ales episcop de Hotin în ianuarie 1944, alegerea a fost invalidată de guvern din pricina presupuselor lui simpatii legionare. Între 1944 și 1948 a fost asistent la catedra de Ascetică și Mistică, sub părintele Dumitru Stăniloae, și și-⁠a susținut doctoratul la București în 1946.

În 1943 a organizat la Cernăuți, cu Sandu Tudor, „cele șapte zile de priveghere”, iar între 1945 și 1948 a fost sufletul asociației Rugul Aprins de la Antim, unde au conferențiat sau au venit Vasile Voiculescu, Constantin Noica, Alexandru Mironescu, Sofian Boghiu și mulți alții. Bartolomeu Anania spunea că Sandu Tudor a fost organizatorul și creierul, iar Ghiuș duhul ei. În 1949 patriarhul Iustinian l-⁠a numit vicar patriarhal și stareț al Antimului, dar autoritățile au refuzat să-⁠l recunoască, iar în 1950 a fost nevoit să demisioneze și a fost trimis la Neamț, ca să fie scos din vederea Securității.

A fost arestat la 13 spre 14 iunie 1958 cu tot lotul Rugului Aprins și condamnat la 8 noiembrie 1958 la optsprezece ani de muncă silnică. A trecut prin Jilava, Aiud și colonia Ostrov-⁠Salcia, a avut multe boli și a fost eliberat prin decret la 25 iunie 1964. A slujit la Catedrala Patriarhală până în 1974, când s-⁠a retras la Cernica, unde a trăit retras până la moarte. În 1995 procurorul general a cerut anularea sentinței, socotind că asociația avea caracter religios. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.