Berhtwald

Sfântul Ierarh Berhtwald a fost monah, apoi egumen la Reculver, în Kent, și din anul 693 al nouălea arhiepiscop de Canterbury. A adormit în anul 731.

S-⁠a născut pe la mijlocul veacului al VII-⁠lea; din 679 este pomenit ca egumen al mănăstirii Reculver, într-⁠o danie a regelui Hlothere, cel mai vechi document anglo-⁠saxon păstrat în original. A fost ales după moartea Sfântului Teodor de Tars, iar scaunul a rămas vacant doi ani, poate pentru că unii doreau să-⁠l pună acolo pe Sfântul Wilfrid. Pentru că nu toți regii și episcopii îl sprijineau, a mers în Galia și a fost sfințit la 29 iunie 693 de Godwin, arhiepiscopul Lyonului; apoi a mers la Roma, unde papa Serghie I i-⁠a dat palliumul și a scris regilor și episcopilor englezi în sprijinul lui.

A înființat episcopia de Sherborne în Wessex, iar în vremea lui Sussex, ultimul regat păgân din Anglia, s-⁠a convertit. A lucrat împreună cu regele Wihtred și a obținut scutirea Bisericii de impozite în legea din 695. Cea mai mare parte a păstoririi lui s-⁠a petrecut în disputa cu Wilfrid pentru scaunul de York: a prezidat sinodul de la Austerfield din 702, apoi un al doilea sinod, în 705, care a pus capăt neînțelegerii. Era mai puțin învățat decât Teodor, dar bine versat în Sfânta Scriptură și în rânduiala bisericească și monahală.

Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 9 ianuarie (pe stil nou).