Boris Bogolepov

Sfântul Sfințit Mucenic Boris Bogolepov, preot, s-⁠a născut la 18 iunie 1889 la Moscova și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 1 octombrie 1937. Din iulie 1936 a slujit la biserica Sfintei Treimi din satul Korobino, regiunea Tver. A absolvit seminarul teologic din Moscova și a fost hirotonit preot. A fost slăvit între sfinți în august 2000, la Soborul Arhieresc Jubiliar, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 1 octombrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 18 iulie, în Soborul sfinților din Tver.

Familia și impozitele

Avea o familie numeroasă: patru fiice și un fiu. Fiicele mai mari trăiau pe cont propriu, iar fiul Andrei, de treisprezece ani, și fiica Evghenia, de opt ani, locuiau cu tatăl lor, cu mama Ecaterina Alexeevna și cu bunica Maria Ivanovna, mama părintelui Boris. În ianuarie 1937 sovietul sătesc a cerut preotului impozitele pe anul trecut: cincizeci de kilograme de carne și câte o sută șaizeci de ruble impozit de cultură, impozit pe venit și impozit de autoimpunere. El a refuzat să plătească și să dea explicații, iar cazul a ajuns în judecată. În proces s-⁠a apărat spunând că nu avea nici mijloace, nici vite sau păsări. A fost osândit la un an și jumătate într-⁠un lagăr de muncă. Părintele Boris nu a recunoscut învinuirea și a făcut recurs, la care autoritățile nu au îndrăznit să răspundă, iar preotul nu a fost arestat.

Procesele

În aprilie 1937 a avut loc un nou proces. Acum era învinuit că a săvârșit slujba de înmormântare și a participat la îngroparea unei enoriașe înainte ca soțul ei să primească certificatul de deces de la sovietul sătesc și că a botezat prunci fără înregistrare prealabilă la starea civilă. Preotul a răspuns că știe regulamentul, dar că l-⁠a încălcat și îl va încălca, pentru că botezul este datoria lui cea dintâi. La întrebarea de ce a îngropat femeia fără certificat, a spus că după noua constituție credința nu este prigonită. A fost osândit la șase luni într-⁠un lagăr de muncă și a făcut din nou recurs. La 19 aprilie, obștea bisericii a întrebat comitetul raional dacă legile sovietice permit procesiuni de Paști și, în general, cu icoane și slujbe de rugăciune în casele credincioșilor. Comitetul a răspuns că instrucțiunea care dă dreptul rămâne în vigoare, dar că este nevoie de încuviințare, iar mai târziu a interzis umblatul pe la case din pricina unei epidemii de scarlatină. Preotul a socotit absurd să se supună și a început să slujească slujbe de rugăciune la chemarea țăranilor, în sat și în satele îndepărtate.

Arestarea și moartea

La sfârșitul lui iulie, Biroul de muncă corecțională l-⁠a chemat pe părintele Boris la 27 iulie să plece la lagăr, dar el nu s-⁠a prezentat și a plecat o vreme de acasă. Ceea ce nu au izbutit prigonitorii mărunți a încheiat un decret al lui Stalin, și părintele Boris a fost arestat. Președintele sovietului sătesc a scris că preotul umbla fără încuviințare cu icoanele prin curțile țăranilor, că a fost amendat cu șaptezeci și cinci de ruble și a refuzat să plătească, că a numit propaganda sovietică vorbărie goală, că a adus icoane într-⁠un sat într-⁠o zi de sărbătoare și a oprit de la strângerea recoltei o echipă de muncitori și că a strâns bani pentru repararea bisericii. La 8 septembrie a fost cercetat. A spus că nu a făcut agitație contrarevoluționară, că a lucrat potrivit legii libertății conștiinței și că pentru un om credincios agitația împotriva religiei este vorbărie goală. La 27 septembrie troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar la 1 octombrie 1937 a fost împușcat.