Boris Semenov

Sfântul Sfințit Mucenic Boris Semenov, diacon, s-⁠a născut în 1900 la Sankt Petersburg, în familia lui Alexandru Semenov, culegător la tipografia revistei Niva, și a murit în lagăr, după 1931. A fost chilier și ipodiacon al episcopului Augustin, cu care a fost arestat. Este pomenit la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 23 noiembrie.

Până în 1916 a învățat la școala tehnică nr. 6 de pe lângă fabrica Goznak, apoi, până în 1920, a lucrat la fabrică ca muncitor. În 1920 fabrica a fost evacuată la Moscova, și s-⁠a mutat acolo toată familia. Până în 1922 a lucrat ca funcționar, apoi, din cauza concedierilor în masă, a rămas fără slujbă și a intrat la un tehnicum de grădinărit. În acea vreme a început să ajute ca altarnic la biserica Arhanghelului Mihail de pe strada Pirogovskaia, unde l-⁠a cunoscut pe episcopul Augustin și i-⁠a devenit chilier și ipodiacon.

Când episcopul a fost exilat în Asia Centrală, Boris l-⁠a urmat la Pendjikent. A lucrat în livezi și l-⁠a ajutat la slujbele din chilie. După ce episcopul Augustin a fost numit la Sîzran, a plecat și el acolo, l-⁠a ajutat la slujbe ca ipodiacon și a îndeplinit felurite însărcinări bisericești. În călătoriile lui la Moscova, episcopul trimitea prin el scrisori mitropolitului Serghie. În decembrie 1930, episcopul Augustin l-⁠a hirotonit diacon. Arestat odată cu episcopul, a răspuns anchetatorului că puterea sovietică apasă pe slujitorii cultului, impunându-⁠le dări peste puteri, și că, după părerea lui, colectivizarea e acceptabilă pentru un creștin ortodox numai dacă nu este îndreptată împotriva credinței. La 28 octombrie 1931 Consfătuirea Specială a OGPU i-⁠a osândit pe episcopul Augustin și pe diaconul Boris la trei ani de lagăr.

Închisoarea din Sîzran se afla departe de oraș, iar la plecare, după ce copiii episcopului au fost întâmpinați de credincioși la gară, episcopul a trecut în coloana de deținuți în rasă și cu toiag și le-⁠a scris pe geam să plece acasă și să nu stea atâta în ger. Episcopul a fost trimis într-⁠un lagăr din apropiere de Lodeinoe Pole, unde deținuții adunau rășină, apoi a lucrat ca felcer, ținând toate posturile Bisericii. Diaconul Boris, ucenicul episcopului, a fost trimis în alt lagăr, tot nu departe de Lodeinoe Pole, și a murit în închisoare.