Calinica

Sfânta Muceniță Calinica a pătimit în jurul anului 250, în vremea împăratului Deciu (249-251), împreună cu Sfântul Mucenic Hristofor și cu Acvilina. Biserica le pomenește la 22 mai (stil nou). Nu sunt trecute în Mineiul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Sfântul Mucenic Hristofor a trăit în veacul al III-⁠lea. Despre viața și minunile lui circulă multe povestiri, iar pomenirea lui este cinstită atât în Biserica Răsăritului, cât și în cea a Apusului, mai ales în Spania, unde i se cere ajutorul în bolile molipsitoare. Despre obârșia lui se spun lucruri felurite: după unele izvoare ar fi din neamul canaaniților, după altele din cel al chinocefalilor. Era un om foarte înalt și de o putere neobișnuită, dar cu chip de fiară. După tradiție, la început avea înfățișare frumoasă, dar, ca să scape de ispite pentru el și pentru cei din jur, l-⁠a rugat pe Domnul să-⁠i dea un chip urât, ceea ce s-⁠a și întâmplat. Înainte de Botez se numea Repreb („netrebnic”). Încă înainte de Botez mărturisea credința în Hristos și îi mustra pe prigonitorii creștinilor, pentru care fusese bătut o dată de un oarecare Vachus și răbdase bătăile cu smerenie. Curând după aceea au fost trimiși două sute de ostași să-⁠l aducă la împăratul Deciu, ca pe un om puternic cunoscut. Repreb s-⁠a supus fără împotrivire. Pe drum au avut loc minuni: toiagul uscat din mâna sfântului a înflorit, iar la rugăciunea lui s-⁠au înmulțit pâinile care nu ajungeau drumeților, ca înmulțirea pâinilor de către Mântuitorul în pustie. Ostașii, uimiți de minuni, au crezut în Hristos și au fost botezați, împreună cu Repreb, de episcopul Vavila al Antiohiei.

Când a fost adus la împărat, acesta s-⁠a înspăimântat de înfățișarea lui și a hotărât să-⁠l facă să se lepede de Hristos nu prin sila, ci prin viclenie. A chemat două femei păcătoase, Calinica și Acvilina, și le-⁠a poruncit să-⁠l înduplece pe Hristofor să se lepede de Hristos și să jertfească idolilor. Dar ele au fost întoarse la credința în Hristos de Sfântul Hristofor și, întorcându-⁠se la împărat, s-⁠au declarat creștine. Pentru aceasta au fost supuse la chinuri aspre și au murit mucenicește. Deciu a osândit la moarte și pe ostașii trimiși după Hristofor, care crezuseră în Hristos. Împăratul a poruncit să fie aruncat mucenicul într-⁠o ladă de aramă încinsă, dar Sfântul Hristofor nu a suferit nici o durere și a rămas nevătămat. După multe chinuri cumplite, mucenicului i s-⁠a tăiat în cele din urmă capul cu sabia, în anul 250, în Licia. Prin minunile lui, Sfântul Mucenic Hristofor a adus la Hristos până la cincizeci de mii de păgâni, după mărturia Sfântului Ambrozie. Mai târziu, moaștele sfântului au fost mutate la Toledo, iar apoi la abația Saint-⁠Denis din Franța.