Castoriu din Roma

Sfântul Mucenic Castoriu din Roma a fost unul dintre cei care au pătimit la Roma împreună cu Sfântul Mucenic Sebastian de la Milan, în prigoana lui Dioclețian. Biserica îl pomenește la 31 decembrie (stil nou).

Sebastian și mucenicii

Sebastian s-⁠a născut în orașul Narbona din Galia și s-⁠a învățat la Milan. În vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305) a fost comandantul gărzii palatului. Se bucura de autoritate și iubire din partea ostașilor și curtenilor, căci era viteaz, înțelept, drept în cuvinte, drept la judecată, chibzuit la sfat și credincios în slujbă. El însuși creștin în taină, i-⁠a ajutat mult pe frații lui de credință. Frații creștini Marcelin și Marc, aflați în temniță, la început statornici în mărturisire, au șovăit sub rugămințile lacrimogene ale părinților păgâni, Tranchilin și Marcia, ale soțiilor și ale copiilor. Sebastian a mers la vistiernicul împăratului, în a cărui casă erau ținuți Marcelin și Marc, și a rostit o predică înflăcărată, îndemnându-⁠i să nu-⁠și lase steagul biruințelor pentru lacrimi de femei. A convins pe frați să meargă la mucenicie. Cuvântul lui i-⁠a zguduit pe toți cei de față. Au văzut chipul sfântului strălucind ca al unui înger, șapte îngeri l-⁠au îmbrăcat în haină luminoasă, iar un tânăr minunat l-⁠a binecuvântat, zicându-⁠i: „Tu vei fi totdeauna cu Mine.” Soția vistiernicului Nicostrat, Zoe, care își pierduse glasul de șase ani, a căzut la picioarele lui Sebastian și i-⁠a cerut prin semne să o vindece. Sfântul a însemnat-⁠o cu semnul crucii, ea a vorbit îndată și L-⁠a slăvit pe Domnul Iisus Hristos și a spus că a văzut un înger cu o carte deschisă din care Sebastian citea predica. Atunci toți cei de față au crezut. Nicostrat a scos lanțurile lui Marcelin și Marc și le-⁠a propus să fugă, dar frații au refuzat.

Nicostrat a cerut șefului temnițelor Romei, Claudiu, să-⁠i trimită acasă pe toți osândiții. Sebastian a văzut că toți sunt vrednici de Botez, iar preotul Policarp i-⁠a pregătit prin cuvântul de învățătură. Seara, Policarp i-⁠a botezat pe Tranchilin, pe rudele și prietenii lui, pe Nicostrat și familia lui, pe Claudiu și fiii lui, precum și pe 16 osândiți. În total, 64 de oameni. Înaintea eparhului Hromație, Nicostrat a povestit cum Sebastian i-⁠a convertit și a vindecat mulți. Hromație a fost convins, s-⁠a luminat și a crezut în Hristos, iar împreună cu el s-⁠a botezat fiul său Tiburțiu și toată casa lui. Numărul celor nou-⁠luminați a ajuns la 1400. Hromație a lăsat slujba de eparh și, cu binecuvântarea episcopului Romei, Gaiu, a plecat cu preotul Policarp în moșiile din sudul Italiei. Cei care nu puteau merge la mucenicie au plecat cu ei. Tiburțiu a rămas la Roma, cu Sebastian, dorind mucenicia. Au rămas Tranchilin, hirotonit preot de Gaiu, Marcelin și Marc, diaconi, Nicostrat, soția lui Zoe și fratele Castoriu, Claudiu, fiul său Simforian și fratele Victorin. Se adunau în palatul împăratului, la dregătorul Castul, creștin în taină, dar curând a venit vremea să sufere pentru credință.

Mucenicia

Mai întâi a fost prinsă Sfânta Zoe, pe când se ruga la mormântul Apostolului Petru. A mărturisit curajos pe Hristos și s-⁠a mutat atârnată de păr deasupra gunoaielor putrede; trupul i-⁠a fost aruncat în Tibru. Preotul Tranchilin a fost ucis cu pietre la mormântul apostolului Petru, iar trupul lui a fost aruncat tot în Tibru. Sfinții Nicostrat, Castoriu, Claudiu, Victorin și Simforian au fost prinși pe malul râului, pe când căutau trupurile mucenicilor. Au fost aduși la eparh și au refuzat porunca de a jertfi idolilor. Li s-⁠au legat pietre de gât și au fost înecați în mare. Sfântul Tiburțiu a fost trădat de falsul creștin Torquat. Nereușind să-⁠l facă să se lepede, judecătorul a poruncit să fie pus tânărul Tiburțiu pe cărbuni aprinși, dar Domnul l-⁠a ocrotit: mergea pe cărbuni fără să simtă căldura. Chinuitorii l-⁠au decapitat, iar un creștin necunoscut l-⁠a îngropat. Torquat i-⁠a dat în mână și pe diaconii Marcelin și Marc, și pe dregătorul Castul. După chinuri, Castul a fost aruncat într-⁠o groapă și acoperit de viu cu pământ, iar lui Marcelin și Marc li s-⁠au pironit picioarele de un buștean. Au stat toată noaptea în rugăciune, iar dimineața au fost străpunși cu sulițe.

Cel din urmă a fost luat la chinuri Sfântul Sebastian. L-⁠a interogat chiar împăratul Dioclețian și, văzându-⁠l neclintit, a poruncit să fie dus în afara orașului, legat de un copac și săgetat. Soția dregătorului Castul, Irina, a venit noaptea să-⁠l îngroape, dar l-⁠a găsit viu și l-⁠a dus în casa ei. Sebastian s-⁠a vindecat curând. Creștinii l-⁠au îndemnat să plece din Roma, dar a refuzat. Apropiindu-⁠se de un templu păgân, i-⁠a văzut pe împărați îndreptându-⁠se spre el și i-⁠a mustrat pe față pentru nelegiuire. Dioclețian a poruncit să fie dus la hipodrom și ucis. Sfântul Sebastian a fost omorât, iar trupul lui a fost aruncat într-⁠o groapă de gunoi. Mucenicul s-⁠a arătat într-⁠un vis creștinei Lucina și i-⁠a poruncit să-⁠i ia trupul și să-⁠l îngroape în catacombe. Creștina cucernică l-⁠a îngropat cu cinste.