Chiril de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Chiril de la Zografu a fost unul dintre cei douăzeci și șase de monahi și lucrători ai mănăstirii Zografu din Sfântul Munte, uciși de latini între anii 1274 și 1284 pentru că nu au primit unirea cu Roma. Pagina Azbyka îi cinstește pe toți laolaltă.

În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a făcut unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri de pe Athos au refuzat cu hotărâre să trădeze Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei ce o trădaseră. De aceea Sfântul Munte a fost lovit de oștile latine și de mercenari, care au omorât mulți monahi. Zografu, mănăstire a bulgarilor, era mai ușor de atins, fiindcă împăratul nu voia să-⁠i îndepărteze de el pe greci și își răzbuna mânia pe mănăstirile altor neamuri.

Egumenul Toma a aflat în chip minunat că ostașii se apropie și i-⁠a înștiințat pe frați: cei ce vor să scape să plece din mănăstire, iar cei ce doresc mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, un alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian și Parthenie, și patru mireni lucrători fără nume cunoscut. Ei s-⁠au închis în turnul mănăstirii.

Ostașii latini, sosiți acolo, au dat foc turnului. Cât a ars, mucenicii lui Hristos au cântat psalmi și acatistul Maicii Domnului și și-⁠au dat astfel sufletele lui Dumnezeu la 10 octombrie, într-⁠un an dintre 1274 și 1284.

Sfântul Chiril este pomenit la 4 iulie, în stil nou, odată cu Soborul cuvioșilor athoniți.