Ciprian de la Zografu

Sfântul Cuvios Mucenic Ciprian de la Zografu a fost unul dintre cei douăzeci și șase de monahi și lucrători ai mănăstirii Zografu din Sfântul Munte Athos, uciși de latini între anii 1274 și 1284 pentru că n-⁠au primit unirea cu Roma.

În 1274 împăratul Mihail al VIII-⁠lea Paleologul a încheiat unirea cu Roma, dar cele mai multe mănăstiri athonite au refuzat cu tărie să părăsească Ortodoxia și i-⁠au mustrat pe cei ce o părăsiseră. Din această pricină Sfântul Munte a fost lovit de năvălirile oștilor latine și ale mercenarilor, care au ucis mulți monahi. Mănăstirea Zografu, locuită de bulgari, era mai ușor de atins, fiindcă împăratul nu voia să-⁠i mânie pe greci și își vărsa mânia asupra mănăstirilor de alt neam.

Aflând în chip minunat că ostașii se apropie de mănăstire, egumenul Toma a vestit frații că cei ce vor să scape cu viață să fugă, iar cei ce doresc mucenicia să rămână. Au rămas douăzeci și șase: egumenul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihei, Simon, Ilarion, Iacov, un alt Iacov, Iov, Ciprian, Sava, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian și Parthenie, precum și patru mireni lucrători ale căror nume nu se știu. Ei s-⁠au închis în turnul mănăstirii.

Când au sosit, ostașii latini au dat foc turnului. În vreme ce ardea, mucenicii lui Hristos au cântat psalmi și acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și și-⁠au dat sufletele lui Dumnezeu la 10 octombrie, într-⁠un an dintre 1274 și 1284.

Sfântul Ciprian este pomenit la 4 iulie, în stil nou, odată cu Soborul cuvioșilor athoniți.