Ciprian Nelidov

Sfântul Cuvios Mucenic Ciprian Nelidov, ieromonah, s-⁠a născut la 14 iulie 1901 la Kazan, în familia medicului Alexei Pavlovici Nelidov, nobil din neam, și a soției lui, Vera Alexeevna. La botez a primit numele Constantin. Părinții s-⁠au despărțit curând după nașterea lui: tatăl s-⁠a mutat la Nijni Novgorod și mai târziu, în vremea sovietică, a lucrat ca medic într-⁠un dispensar al OGPU, iar mama a plecat la Jitomir. Constantin a crescut la Nijni Novgorod, în casa Alexandrei Barsova, mama vitregă a Verei Alexeevna.

După școală a slujit în armată ca simplu soldat, între 1920 și 1924, iar când s-⁠a întors s-⁠a dăruit cu totul slujirii Bisericii. În 1925 mitropolitul Serghie (Stragorodski) al Nijni Novgorod l-⁠a tuns în monahism cu numele Ciprian și l-⁠a hirotonit ieromonah. Din 1928 a slujit în biserica Kazanului din Kâzâl-⁠Orda, în Kazahstan.

La începutul anului 1932 mitropolitul Serghie l-⁠a chemat la Moscova, la cancelaria Sfântului Sinod, iar în august a aceluiași an părintele Ciprian a fost numit paroh al bisericii Sfântului Apostol Ioan Teologul din Bogoslovski pereulok. Își petrecea cea mai mare parte a vremii la cancelaria Sinodului și în biserică, iar locuia în casa arhitectului moscovit Vitalie Ivanovici Dolganov, unde trăiau mama gazdei, Elisabeta Fotievna, surorile lui, Faina și Valentina, și episcopul Varnava (Beleaev), rămas fără scaun.

La 15 martie 1933 OGPU i-⁠a arestat pe episcopul Varnava, pe ieromonahul Ciprian și pe surorile Faina și Valentina Dolganova. Părintele Ciprian a fost interogat îndată, la Lubianka, apoi dus la închisoarea Butârka. A spus că la ceaiurile de la casa aceea se vorbea despre impresii și despre felul în care trăia fiecare, iar despre politică nu se vorbea. La 8 aprilie a fost chemat din nou și, întrebat dacă se recunoaște vinovat, a răspuns că nu.

La 23 aprilie ancheta s-⁠a încheiat. Arestații au fost învinuiți că ar fi alcătuit în apartamentul familiei Dolganov o mănăstire nelegală și că ar fi influențat religios tineretul. La 10 mai 1933 Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU i-⁠a osândit pe episcopul Varnava și pe ieromonahul Ciprian la trei ani de lagăr de muncă, iar pe cele două surori la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord. Părintele Ciprian a fost trimis într-⁠un lagăr din Altai, la construcția drumului Biisk.

O mireană ortodoxă din Moscova, aflată în același lagăr, și-⁠l amintea ca pe o făptură luminoasă, mereu liniștită, cu înfățișare de viteaz plin de putere și sănătate. La început a lucrat la pământ, apoi a fost numit magazioner. Aici au început necazurile: pentru cinstea lui, supărătoare celor din jur, a fost vorbit de rău și trimis într-⁠un lagăr de pedeapsă, între cei mai încrâncenați hoți și tâlhari. Lagărul se afla într-⁠un loc posomorât, între munți, în defileul Korkuci, unde soarele nu ajungea. Părintele Ciprian a răbdat mult acolo, fiind înconjurat de grosolănie și de nestăpânire, dar le-⁠a biruit pe toate cu blândețe. Fiind îngrijitor în cortul acelor oameni dezlănțuiți, nu li se împotrivea, nu-⁠i mustra, ci căuta să le slujească și îi iubea. Unul dintre ei l-⁠a pomenit mai târziu cu lacrimi. Moartea lui a făcut o puternică impresie asupra deținuților, chiar și asupra hoților, care au văzut în el chipul adevăratului ucenic al lui Hristos.

Ieromonahul Ciprian s-⁠a mutat la Domnul la 16 iunie 1934, în infirmeria lagărului, și a fost îngropat în defileul Korkuci, într-⁠un mormânt separat, astăzi necunoscut.

Sfântul este pomenit la 16 iunie, în ziua morții, și la 7 februarie, odată cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, apoi la 5 septembrie cu Soborul sfinților moscoviți și la 26 septembrie cu Soborul sfinților din Altai, toate în stil nou.