Clodoald

Cuviosul Clodoald, cunoscut ca Sfântul Cloud (Saint-⁠Cloud), a fost un prinț merovingian din secolul al VI-⁠lea, nepot al lui Clovis I și fiu al regelui Clodomer de Orléans, care a renunțat la domnie și a trăit ca pustnic și monah. S-⁠a născut în jurul anului 522 și a murit la 7 septembrie 560. Este socotit primul prinț franc cinstit public ca sfânt. Este pomenit la 7 septembrie.

Copilăria Clodoald era unul dintre cei trei fii ai lui Clodomer, regele francilor de la Orléans, și ai reginei Guntheuc. Tatăl lui a murit în 524 în bătălia de la Vézeronce, în războiul împotriva burgunzilor. Copiii au fost crescuți la Paris de bunica lor, regina Clotilda. Legea salică cerea ca regatul să fie împărțit între fiii lui Clodomer, dar unchii lor, Childebert I, regele Parisului, și Clotar I, regele Soissonsului, râvneau la regatul fratelui lor și au hotărât să-⁠și omoare nepoții.

După o relatare, în 525 cei doi i-⁠au cerut mamei lor, Clotilda, să le trimită copiii, ca să fie proclamați urmașii tatălui lor. Ea i-⁠a îmbrăcat cu hainele cele mai frumoase și i-⁠a trimis cu toată încrederea, fără să știe planurile fiilor ei. Cei doi unchi au poruncit atunci uciderea copiilor. Unele izvoare spun că ar fi omorât cu mâinile lor pe cei doi frați mai mari, Theudebald și Gunthar, de zece și șapte ani, spre marea durere a Sfintei Clotilda. După o altă relatare, unchii au ezitat între a-⁠i tunde, căci părul lung era semn al nobleței la franci, și a-⁠i ucide, iar Clotilda ar fi spus că ar prefera să-⁠i vadă morți decât tunși. Doar cel mai mic, Clodoald, a fost scăpat de câțiva credincioși. S-⁠a adăpostit lângă episcopul Remigiu al Reimsului și astfel a scăpat de cercetările unchilor.

Viața monahală Clodoald a renunțat la orice pretenție la tron și a viețuit ca pustnic învățat, ucenic al Sfântului Severin al Parisului, care trăia o viață de singurătate și contemplație într-⁠o pustnicie la porțile Parisului. Tânărul prinț a primit din mâinile lui haina monahală. La vârsta de douăzeci de ani s-⁠a înfățișat episcopului Parisului, înconjurat de fruntași ai Bisericii și ai cetății și de membri ai familiei regale, iar episcopul i-⁠a tăiat părul lung, semn al domniei. Childebert și Clotar, care nu vedeau în el o primejdie, l-⁠au lăsat în pace și i-⁠au dat chiar niște moșteniri ca să trăiască mai ușor în locul retragerii lui.

După moartea lui Severin, Clodoald s-⁠a retras în taină în Provence, unde oamenii din jur veneau la el, aflând că are darul tămăduirii. A rămas acolo unsprezece ani, apoi s-⁠a întors la prima lui pustnicie, unde a fost primit cu bucurie. La cererea poporului a fost hirotonit preot în 551 de episcopul Eusebiu al Parisului. Smerenia și dragostea lui de săraci erau lăudate. Nesuferind multă vreme cinstirile, s-⁠a retras pe un deal de pe malul Senei, la două leghe sub Paris, într-⁠un loc numit Novigentum (azi Saint-⁠Cloud). Acolo, printre pescari și țărani, a dus o viață de singurătate și rugăciune și a ridicat o biserică închinată Sfântului Martin de Tours. Când s-⁠a aflat locul retragerii lui, au venit ucenici, s-⁠au ridicat chilii și apoi o mănăstire. A murit la 7 septembrie 560 și a rămas ocrotitorul mănăstirii și al localității Saint-⁠Cloud, de lângă Paris.