Grat de Aosta

Sfântul Grat este episcopul Aostei din veacul al V-⁠lea, ocrotitor al orașului și al Văii Aostei, mort pe la anul 470. Biserica îl pomenește la 7 septembrie.

Se socotește că atât el, cât și Eustasiu, înaintașul lui în scaunul Aostei, erau de origine greacă și că s-⁠au format într-⁠o obște de felul celor întemeiate în Italia de Eusebiu de Vercelli, după chipul chinoviilor răsăritene. Grat este cunoscut din anul 451 ca preot. La sinodul de la Milano din acel an l-⁠a reprezentat pe episcopul Eustasiu și a semnat scrisoarea pe care adunarea a trimis-⁠o papei Leon cel Mare, prin care se întărea osândirea ereziei lui Eutihie. A devenit episcop al Aostei într-⁠un an de după 451.

În jurul anului 470, el a condus aducerea în oraș a mai multor moaște, între care cele ale lui Inocențiu, unul dintre mucenicii Legiunii Tebane. La această ceremonie au fost de față episcopii din Agaunum și din Sion. Anul morții lui nu se cunoaște, dar ziua se știe: pe mormântul din biserica parohială Saint-⁠Christophe stă o inscripție care îl arată ca odihnindu-⁠se în pace la 7 septembrie. Moaștele lui se păstrează în biserica colegială Sfântul Ursus din Aosta, într-⁠un relicvariu de aur și argint, unde au fost aduse din biserica Sfântul Laurențiu în veacurile al XII-⁠lea și al XIII-⁠lea. În acea vreme cinstea lui s-⁠a răspândit mult. În eparhia Aostei se prăznuiește și, într-⁠o zi de 27 martie, mutarea moaștelor sale.

În Evul Mediu, Grat era chemat în ajutor împotriva calamităților naturale: inundații provocate de topirea zăpezilor, secetă, grindină, foc, lăcuste și cârtițe care pustiau câmpurile. În 1450 a fost chemat împotriva unui roi de insecte în Tarentaise. Este rugat mai ales pentru ocrotirea semănăturilor. Un obicei străvechi, de origine păgână, cuprinde binecuvântarea pământului, a apei și a lumânărilor la venirea primăverii.

În anul 1285, canonicul Jacques de Cours a alcătuit, cu prilejul unei mutări de moaște, Marea Legendă a Sfântului Grat, un text care povestește pe larg o viață plină de întâmplări (Grat născut într-⁠o familie nobilă din Sparta, student la Atena, trimis la curtea lui Carol cel Mare, călător în Țara Sfântă după capul Sfântului Ioan Botezătorul). Istoricii au arătat că povestirea este născocită și anacronică, dar ea a răspândit cinstea sfântului în Piemont, Lombardia, Elveția și Savoia. Sfântul Grat este ocrotitor al Aostei, al Văii Aostei și al mai multor localități din Piemont, Savoia și Elveția.