Regina din Autun

Sfânta Muceniță Regina (Regnia, Reine) a fost o fecioară din Autun, în Galia, care a primit cununa muceniciei în veacul al III-⁠lea, după unele izvoare în prigoana lui Deciu, în 251, după altele sub Maximian, în 286.

S-⁠a născut la Autun, ca fiică a unui păgân, Clement. Mama ei a murit la naștere, iar tatăl a dat-⁠o în grija unei doici creștine, care a botezat-⁠o. Aflând, tatăl s-⁠a lepădat de fiică și a lăsat-⁠o fără moștenire. Regina a trăit în sărăcie, păscând oile, ca să-⁠și câștige pâinea. Singură pe pășuni, se ruga și își aducea aminte de viețile sfinților. La cincisprezece ani, proconsulul (sau prefectul Galiei) Olibriu s-⁠a îndrăgostit de ea și a cerut-⁠o de soție, dar cu condiția să se întoarcă la păgânism. Regina a refuzat și a fost aruncată în temniță și chinuită cumplit, cu clești încinși, cu bice și cu lumânări aprinse. În temniță primea mângâiere sufletească printr-⁠o vedenie, un porumbel sau o cruce luminoasă. A fost în cele din urmă decapitată la Alesia, în eparhia Autunului, locul care a primit mai târziu numele Alise-⁠Sainte-⁠Reine.

Moaștele ei au fost mutate în secolul al IX-⁠lea (în 827 sau 864, după izvoare) la mănăstirea Flavigny, unde s-⁠au săvârșit multe minuni, iar mormântul a devenit loc de pelerinaj; istoria acestei mutări a fost scrisă în secolul al IX-⁠lea. În fiecare august, satul Alise-⁠Sainte-⁠Reine o pomenește printr-⁠o procesiune de la Flavigny la Sainte-⁠Reine, urmată de o piesă de mister, Misterul Sfintei Reine, obicei care datează din 866. În Dijon s-⁠a ținut odinioară o procesiune în cinstea ei. Multe localități din Franța îi poartă numele. Este rugată de cei lipsiți și de păstori și de cei ce suferă chinuri. Se pomenește la 7 septembrie; în arhidieceza Paderborn și la Dijon, la 20 iulie.