Casia

Sfânta Cuvioasă Casia, numită și Casiana sau Kassiani, a fost stareță, poetă și imnografă bizantină din veacul al IX-⁠lea, autoarea troparului cântat în Miercurea Mare. Biserica o pomenește la 7 septembrie și la 16 octombrie.

Tinerețea

S-⁠a născut între anii 805 și 810, la Constantinopol, într-⁠o familie bogată și aleasă, și a crescut deosebit de frumoasă și de isteață. Tatăl ei era, se pare, un dregător de curte, mort poate înainte de 815. Ea și mama ei cinsteau icoanele și, în a doua perioadă a luptei împotriva icoanelor, au ajutat pe mărturisitorii Ortodoxiei. A fost în corespondență cu Sfântul Teodor Studitul, ale cărui trei scrisori către ea s-⁠au păstrat. A primit o bună educație, de unde cunoștea Sfânta Scriptură, scrierile Sfinților Părinți și autori vechi, precum Platon. Cronicarii bizantini, Pseudo-⁠Simeon Logofătul, Gheorghe Monahul și Leon Gramaticul, povestesc că ea ar fi luat parte la o alegere a miresei pentru tânărul împărat Teofil, organizată de mama lui vitregă, Eufrosina, în care împăratul dădea un măr de aur celei alese. Teofil, uimit de frumusețea ei, i-⁠ar fi spus că prin femeie au venit lucrurile mai rele, adică păcatul și suferința din pricina Evei. Casia ar fi răspuns că tot prin femeie au venit cele mai bune, adică nădejdea mântuirii prin întruparea lui Hristos din Fecioară. Nemulțumit, împăratul a ales-⁠o pe Teodora.

Monahia

Până în 843 a întemeiat o mănăstire în vestul Constantinopolului, lângă zidurile lui Constantin, și a fost prima ei stareță. O părere spune că a ales viața monahală din amărăciune pentru că nu devenise împărăteasă, dar o scrisoare a lui Teodor Studitul arată că avea pricini cu adevărat duhovnicești. Mănăstirea ei era în legătură strânsă cu mănăstirea vecină a Studionului, care a avut un rol central în rânduirea cărților liturgice și a ajutat astfel la păstrarea scrierilor ei. Împăratul Teofil era iconoclast aprig, iar Casia a fost pedepsită pentru apărarea cinstirii icoanelor, între altele prin biciuire. Totuși a rămas curajoasă în apărarea credinței, spunând că urăște tăcerea atunci când este vremea să vorbești. După moartea lui Teofil, în 842, fiul său Mihail al III-⁠lea a urcat pe tron, cu Teodora regentă, și au pus capăt celei de-⁠a doua perioade iconoclaste, în 843.

Scrierile

Casia a făcut o scurtă călătorie în Italia, dar a ajuns să se așeze pe insula greacă Kasos, unde a murit cam în jurul anului 865. Au rămas aproximativ cincizeci de imnuri ale ei, în mare parte stihiri, dintre care cel puțin douăzeci și trei sunt socotite sigur ale ei, precum și epigrame și versuri gnomice, sute în total. Este singura femeie ale cărei cântări au intrat în cărțile de slujbă ale Bisericii Ortodoxe. Cea mai cunoscută lucrare a ei este troparul „Doamne, femeia care a căzut în multe păcate”, cântat în Miercurea Mare, la sfârșitul stihirilor de la utrenie. După tradiție, l-⁠ar fi scris când împăratul Teofil, îndrăgostit încă de ea, a vrut să o mai vadă. În 1892 a fost trecută în rândul sfinților.