Teofred

Teofred (Chiaffredo, Chiaffredus) este cinstit ca ocrotitor al orașului Saluzzo din Italia. După tradiție a fost soldat al Legiunii Tebane, care a scăpat de uciderea de la Agaunum, în Elveția de azi, a fugit în Piemont și a fost ucis acolo, la Crissolo. Este pomenit la 7 septembrie. Izvoarele noastre arată că istoria lui este nesigură: nu este pomenit pe nume în Martirologiul roman și este cinstit mai ales în Piemont, iar Biserica Coptă îl cinstește pe temeiul obârșiei lui tebane. Despre un act ortodox de canonizare nu spun nimic.

Cele două legende

O povestire din secolul al XIV-⁠lea spune că, în jurul anului 522, un om a căzut dintr-⁠o prăpastie de lângă Crissolo, dar a rămas nevătămat. Localnicii au pus această scăpare pe seama unor moaște găsite de un țăran care ara în apropiere, ceea ce s-⁠a socotit lucrare dumnezeiască. Scheletul tainic a primit numele „San Ciafrè”, iar mormântul a devenit locul unui sanctuar vestit din Crissolo.

O legendă de la sfârșitul secolului al XVI-⁠lea, scrisă de Guglielmo Baldesano, spune că Chiaffredo sau Teofredo, soldat al Legiunii Tebane, a fugit în Piemont ca să nu jertfească idolilor păgâni și a fost ucis la Crissolo în jurul anului 270, după alte date în 286. Un izvor rus spune că era originar din Egipt. Cercetătorul Fabio Arduino socotește că această povestire nu are temei istoric, căci nu era probabil ca un legionar roman din secolul al III-⁠lea să poarte un nume atât de limpede germanic: este o variantă a lui Theudofridus, din theuda, „popor”, și frithu, „pace”.

Cultul

Mormântul arătat ca al lui Teofred poate să fi fost un mormânt de obârșie păgână. Ca la cultele lui Constanțiu de la Crissolo, ale lui Bessus din Val Soana, ale lui Tegulus din Ivrea, ale lui Magnus de la Castelmagno și ale lui Dalmaț de la Borgo San Dalmazzo, cultul lui a fost legat de Legiunea Tebană, ca să se dea vechime unui sfânt local despre care nu se știa nimic. În 1902 un cercetător l-⁠a identificat cu Theofredus (Chaffre), egumen din secolul al VIII-⁠lea al mănăstirii Le Monastier de lângă Puy-⁠en-⁠Velay, ucis de prădători musulmani și cinstit și el în Piemont. Prima dovadă scrisă a cinstirii este din 1387, când papa Clement al VII-⁠lea de la Avignon a dat indulgențe celor ce vizitau biserica din Crissolo și ajutau la refacerea ei.

Episcopul Tornabuoni al Saluzzo l-⁠a declarat ocrotitor al eparhiei sale la un sinod din 1516, împreună cu Constanțiu ca al doilea ocrotitor. Moaștele lui au fost mutate la Revello în 1593 și de acolo la catedrala din Saluzzo în 1642. Constanțiu și Teofred sunt zugrăviți împreună pe altarul catedralei din Saluzzo.