Macarie de la Optina

Cuviosul Macarie de la Optina (în lume Mihail Nikolaevici Ivanov, 1788-1860) a fost ieroschimonah și unul dintre marii stareți ai Optinei, ucenic al Cuviosului Leonid și al stareților Atanasie și Paisie, ocrotitor al scrierilor Părinților și al traducerilor Sfântului Paisie Velicikovski. Face parte din Soborul celor paisprezece cuvioși stareți de la Optina. Se pomenește la 7 septembrie, ziua adormirii, după calendarul vechi, și în soborul stareților de la Optina.

Tinerețea

S-⁠a născut la 20 noiembrie (3 decembrie) 1788 în satul Șcepiatino, ținutul Dmitrovsk, gubernia Oriol, într-⁠o familie nobilă. A fost cel mai mare din patru frați, Alexei, Pavel, Petru, și o soră, Varvara. Mama, Elisaveta Alexeevna, a murit de oftică în 1797. A învățat la Karaceov, la sora tatălui, dar la paisprezece ani a trebuit să intre contabil la trezoreria ținutului Lgov, iar peste trei ani a ajuns șef de masă la Camera financiară din Kursk. În 1806, după moartea tatălui, a ieșit din slujbă și a plecat în moșia moștenită.

În 1810 a mers în pelerinaj la pustia Plosciansk a Maicii Domnului, la patruzeci de verste de moșie, și a hotărât să rămână. La 16 noiembrie 1810 a fost primit în mănăstire, iar la 24 decembrie a fost tuns rasofor cu numele Melhisedec. La 7 martie 1815 a fost tuns în mantie, cu numele Macarie, în cinstea Sfântului Macarie cel Mare. În acel an s-⁠a mutat la Plosciansk starețul Atanasie Zaharov, ucenic al lui Paisie Velicikovski, în care a găsit povățuitor duhovnicesc.

La Optina

În 1834 s-⁠a mutat la Optina. Povățuitorul lui acolo a fost Cuviosul Leonid (în schimă Lev). Datorită starețului Macarie au fost tipărite manuscrisele adunate la Optina și traducerile Sfântului Paisie Velicikovski. L-⁠au ajutat mult fiii lui duhovnicești, filosoful și literatul I. V. Kireevski și soția sa, Natalia Petrovna. Sub înrâurirea lui s-⁠a format o școală întreagă de editori și traducători de literatură duhovnicească. La spovedanie și la binecuvântare au venit la el A. K. Tolstoi, A. S. Homiakov, N. V. Gogol și A. N. Muraviov. Șapte ani starețul Lev și Macarie au condus viața duhovnicească a obștii și a multor mii de oameni.

Cu doi ani înainte de moarte a primit marea schimă. Până la sfârșit a primit fii duhovnicești și pelerini, îndrumându-⁠i și binecuvântându-⁠i. A adormit la 7 (20) septembrie 1860.