Ioan al Novgorodului

Sfântul Ioan al Novgorodului a fost arhiepiscop al Novgorodului între 1165 și 1186. Până în 1185 se numea Ilie; Ioan este numele lui în marea schimă. Este cinstit ca ierarh și ocrotitor al Novgorodului și este pomenit la 7 septembrie (20 septembrie pe stil nou).

Fiu de preot, Ilie a fost preot al bisericii Sfântul Vlasie, la sud de kremlinul din Novgorod. A făcut vâlvă prin faptele lui de evlavie și, după moartea Sfântului Arcadie, novgorodenii l-⁠au ales pentru scaunul episcopal. În 1165 a fost pus episcop de mitropolitul Ioan al Kievului și a fost întâiul care a purtat titlul de arhiepiscop, rang care a rămas apoi urmașilor lui. Este cinstit ca ocrotitor al Novgorodului, prin ale cărui rugăciuni orașul a fost scăpat în februarie 1170 de asediul oștirilor unite ale cnejilor ruși. În 1172 a mers la Vladimir pentru tratative de pace cu cneazul Andrei Bogoliubski. Împreună cu fratele său Gavriil (Grigorie, în monahism), care i-⁠a urmat ca arhiepiscop (1186-1193) și a sfințit mănăstirea Hutîn, a ridicat mai multe biserici, între care biserica Bunei Vestiri din Arkaji, zidită în 1179 în șaptezeci de zile, probabil la zece ani de la biruința novgorodenilor asupra oastei din Suzdal.

În 1185 a primit schima mare, cu numele Ioan, și în anul următor a murit, la 7 septembrie 1186. A fost îngropat în catedrala Sfânta Sofia, în galeria de apus, lângă pridvorul Înaintemergătorului, după ce mai întâi fusese pus sub podea în pridvorul Martirievski, unde odihnește Gavriil. Moaștele lui au fost aflate în 1439, iar arhiepiscopul Eftimie a rânduit o prăznuire locală. A fost trecut în rândul sfinților la Soborul din 1547, ca sfânt al întregii Rusii. Moaștele au fost pângărite în campaniile antireligioase sovietice, la 3 aprilie 1919, și acum se află într-⁠un alt sarcofag, cu o efigie din anii 1990.

În literatura medievală, Ioan este arhiepiscopul Novgorodului prin excelență. Cea mai cunoscută povestire spune că a învins un diavol, silindu-⁠l să se prefacă în cal și să-⁠l ducă la Ierusalim și înapoi într-⁠o singură noapte. După povestire, diavolul a ajuns încuiat în ligheanul de spălat, când sfântul a făcut semnul crucii asupra vasului cu apă. La Ierusalim, Ioan a măsurat Sfântul Mormânt, iar această povestire a fost făcută ca să explice cum s-⁠a ajuns ca în catedrală să fie o capelă cu măsurile exacte ale Sfântului Mormânt. Diavolul l-⁠a rugat să nu spună nimănui, dar Ioan a folosit istorisirea, fără să dea nume. Atunci diavolul, ca să se răzbune, l-⁠a clevetit ca desfrânat: se prefăcea în femeie ieșind din chilia sfântului sau făcea să se vadă în chilie lucruri de femeie. Orășenii l-⁠au izgonit din Novgorod, punându-⁠l pe o plută, dar pluta a mers în sus pe Volhov. Văzând minunea, novgorodenii l-⁠au rugat să se întoarcă. Pe locul unde pluta a ajuns la mal, s-⁠a ridicat o cruce de piatră care a rămas. Chilia monahală a lui s-⁠a păstrat în palatul arhiepiscopal și a fost făcută biserică după câteva veacuri; ligheanul de aramă în care ar fi prins diavolul a fost arătat vizitatorilor până în veacul al XX-⁠lea. Ioan este zugrăvit și în icoanele din veacurile al XV-⁠lea și al XVI-⁠lea ale Bătăliei novgorodenilor cu suzdalenii, unde duce icoana Maicii Domnului a Semnului de la biserica Schimbării la Față din strada Ilin la catedrala Sfânta Sofia, în vremea asediului din 1169, când, după tradiție, Maica Domnului a scăpat orașul.