Constantin Razumov

Sfântul Mărturisitor Constantin Razumov, preot (1869 - după 1937), a fost un preot al mănăstirii Adormirii din Kineșma, arestat de mai multe ori pentru înrâurirea lui asupra credincioșilor. Numele lui întreg era Constantin Vasilievici Razumov.

S-⁠a născut în 1869 în satul Golovinskoe, ținutul Buy, gubernia Kostroma. Din 1890 până în 1895 a fost psalt, în 1895 a fost hirotonit diacon, iar în 1904 preot la mănăstirea Adormirii din Kineșma, unde a slujit până la închiderea mănăstirii, în 1924; după aceea a slujit la catedrala din Kineșma. În anii douăzeci OGPU l-⁠a arestat de mai multe ori. La arestarea din 1929, anchetatorul l-⁠a întrebat de ce fusese arestat mai înainte. Părintele Constantin a răspuns că pricina este că are autoritate între credincioși, care îl cinstesc și îl iubesc, iar în afara ținutului Kineșma este de asemenea cunoscut. Ca preot al mănăstirii, fusese duhovnicul multor pelerini. A respins cu hotărâre învinuirea de a fi condus cercuri femeiești ilegale. A spus că a vizitat casele muncitorilor de la fabrica „Demian Bednîi”, dar ca pe niște enoriași ai săi, că a slujit într-⁠o capelă din satul Țibiha, dar că aceasta era înregistrată, că nu l-⁠a vizitat pe episcopul Nicolae Golubev și nu a purtat corespondență cu el și că se supune mitropolitului Serghie. A fost osândit atunci la trei ani de surghiun în Ținutul de Nord.

Întors la Kineșma în 1933, a locuit în casa unor enoriași, într-⁠o cameră făcută biserică, și acolo a slujit pe ascuns. Din când în când își vizita copiii duhovnicești din Vicuga și de lângă Paleh, iar NKVD a aflat despre aceste vizite. La începutul lui decembrie 1935, șeful NKVD din Paleh scria la Ivanovo că printre bisericești apare preotul Razumov și cerea măsuri pentru aflarea locuinței lui. La 20 februarie 1936 preotul Constantin Razumov a fost arestat, împreună cu preotul Ioan Rumeanțev, cu Elisabeta Rumeanțeva, Anna Serova și alții, în total șapte oameni. I-⁠au dus la închisoarea din Kineșma, unde fusese cândva mănăstirea la care slujise părintele Constantin; a găsit acolo, după ani de slujire într-⁠un loc sfânt, „urâciunea pustiirii”.

La interogatorii a spus că i-⁠a vizitat în regiunea Vicuga pe Evpraxia Kudreașeva și Evdochia Rumeanțeva, pe care le cunoștea din 1919 de la mănăstirea din Kineșma, că a rămas la ele peste noapte, că în Paleh a stat la Nicolae Riabinin pentru odihnă, că la Șuia a fost în 1934 la protodiaconul Leonid Rozov, aflat în surghiun, cu care ține legătură prin scrisori, și că nu socotește pe niciunul dintre ei antisovietic. Anchetatorul l-⁠a învinuit că a condus curentul bisericesc „Biserica Ortodoxă Adevărată”, născut pe platforma episcopului Vasile, surghiunit, și că a făcut agitație antisovietică. A răspuns că nu se socotește vinovat. Despre caietul cu poezii și predici, despre broșurile și acatistele găsite la percheziție a spus doar că erau pentru folosință personală. Tot atât de statornic s-⁠a ținut și părintele Ioan Rumeanțev, și femeile.

La 15 iulie 1937 părintele Constantin Razumov și Elisabeta Rumeanțeva au fost osândiți la cinci ani de surghiun în Kazahstan, iar părintele Ioan Rumeanțev și Anna Serova la cinci ani de lagăr. Părintele Constantin a murit curând în surghiun. Este pomenit la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, la 20 iunie, cu Soborul sfinților din Mitropolia Ivanovo, și la 13 august, în stil nou.