Cunera

Sfânta Muceniță Cunera de Rhenen (Kunera) a fost o fecioară mucenică din Rhenen, în dieceza Utrecht, în Țările de Jos, ocrotitoarea orașului. Calendarul nostru o dă în jurul anului 451. Se pomenește la 12 iunie. Numele ei apare întâi în secolul al XI-⁠lea, iar istoricitatea povestirii este pusă la îndoială.

După legenda din secolul al XIV-⁠lea, ea ar fi fost singura fecioară scăpată din măcelul celor unsprezece mii de fecioare ale Sfintei Ursula, ucise la Köln de huni, o prințesă din insulele Orkney. Regele de pe Rin a luat-⁠o sub mantia lui și a dus-⁠o la palatul din Rhenen. Acolo oamenii au iubit-⁠o pentru bunătatea și grija ei față de săraci, iar regele i-⁠a încredințat cheia pivnițelor, ceea ce a stârnit gelozia reginei. Pe când regele era la vânătoare, regina a sugrumat-⁠o pe Cunera cu un șal; trupul a fost îngropat pe ascuns într-⁠un grajd, iar crima a fost descoperită prin minune, prin caii din grajd. Regina s-⁠a sinucis, aruncându-⁠se de pe o stâncă.

Se spune că Sfântul Willibrord a vestit canonizarea ei. În Evul Mediu târziu avea loc un mare pelerinaj în timpul târgului anual de cai din Rhenen, ceea ce a dus la închinarea bisericii Sfântul Petru din oraș Cunerei; ea este chemată ca ocrotitoare a cailor, împotriva bolilor animalelor și a durerii de gât. După Reformă, în 1580, biserica a fost golită de icoane, iar moaștele au fost mutate la Emmerich și la Bedaf, în Uden. Șalul cu care a fost sugrumată este păstrat la Museum Catharijneconvent; cercetarea a arătat că este o pânză din secolul al V-⁠lea, țesută din in copt.