Cuvioșii mucenici de la Iviron

Cuvioșii mucenici de la Iviron au fost călugări ai Mănăstirii Iviron de pe Sfântul Munte Athos, uciși de latini în secolul al XIII-⁠lea, pe la 1276, pentru statornicia lor în Ortodoxie. Sunt pomeniți la 13 mai, stil vechi (26 mai, stil nou).

Monahii georgieni s-⁠au așezat pe Athos de pe la mijlocul secolului al X-⁠lea și în scurt timp a luat ființă Mănăstirea Iviron. În vremea împăratului Mihail al VIII-⁠lea Paleologul s-⁠a făcut la Sinodul al II-⁠lea de la Lyon, în 1274, unirea Ortodocșilor cu latinii, iar patriarhul Ioan Vekkos a fost pus în scaun ca s-⁠o sprijine. Mulți monahi athoniți au refuzat unirea, așa că ostași cruciați au fost trimiși pe Athos să-⁠i silească. Între cei cunoscuți ca mucenici din acea vreme sunt cei 26 de la Zografu, Sfântul Cosma Protosul și monahi de la Vatoped. Cruciații au cerut monahilor de la Iviron să primească unirea și să recunoască întâietatea papei, dar aceștia au osândit rătăcirile lor și au dat anatemei învățătura catolică. După Patericul Athonit, monahii au fost izgoniți cu forța din mănăstire; aproape două sute de bătrâni au fost mânați ca vitele pe o corabie, care a fost apoi scufundată în adâncul mării, iar monahii mai tineri și mai sănătoși, mulți dintre ei georgieni, au fost duși în Italia și vânduți ca robi evreilor. Unele izvoare vorbesc de persecuții de patru ani, între 1276 și 1280; după altele, evenimentul ar fi avut loc în 1259.