Sari la conținut

Sfântul Mărturisitor

Daniil (Sandu) Tudor

Ieroschimonah de la Rarău

Ieroschimonah de la Rarău, mort în 1962 în închisoarea Aiud; cinstit cu acatist și icoană, fără canonizare sinodală.

Prăznuire
17 noiembriestil vechi 30 noiembrie
Adormit
1962secolul XX
Locul
Aiud prison, Alba County

Viața

Daniil Sandu Tudor, născut Alexandru Teodorescu la 22 decembrie 1896 la București, a fost ziarist, poet și ieroschimonah, numit Agaton la Antim și Daniil la Rarău, inițiatorul grupului de rugăciune Rugul Aprins. A murit în închisoarea Aiud la 17 noiembrie 1962, dată ce se dă de obicei, deși alte surse admit un an mai târziu. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

A studiat pictura, a fost ofițer de marină și profesor, iar la Chișinău, prin Gala Galaction, subdirector al Internatului Teologic. În 1928 a petrecut opt luni la Muntele Athos, o vizită care i-⁠a schimbat viața. A scos săptămânalul Floarea de foc (1932-1936) și cotidianul Credința (1933-1938). Spre deosebire de cercurile de dreapta ale vremii, s-⁠a depărtat în anii 1930 de extrema dreaptă și de antisemitism și a colaborat cu publicații de stânga; a fost arestat în 1942 de Siguranță împreună cu alți scriitori de stânga, ținut doi ani la Târgu Jiu. La întoarcere și-⁠a găsit familia risipită și a hotărât să se călugărească.

În 1948 a fost tuns monah la Mănăstirea Antim, cu numele Agaton, avându-⁠l duhovnic pe părintele Cleopa Ilie. Din 1944 se strânseseră la Antim, în jurul duhovnicului rus Ioan Culîghin, intelectuali și studenți, între ei Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Mircea Vulcănescu, Arsenie Papacioc, Benedict Ghiuș, Sofian Boghiu și Bartolomeu Anania, pentru studiul rugăciunii inimii. Era Rugul Aprins. Întâlnirile au durat trei ani, până când patriarhul Iustinian le-⁠a interzis.

În 1949 a fost arestat și condamnat, în urma unui proces înscenat, de spionaj și înaltă trădare, și a executat până în 1952 muncă silnică la Canalul Dunăre-⁠Marea Neagră. În 1955 a devenit ieroschimonahul Daniil la Mănăstirea Rarău. La 14 iunie 1958 a fost arestat din nou, capul lotului Rugul Aprins, și condamnat la 8 noiembrie 1958 la douăzeci și cinci de ani de temniță grea, într-⁠un dosar în care, deși nu era cazul lui, i s-⁠a pus în sarcină și legionarismul. Doi ani din această detenție i-⁠a petrecut cu lanțuri grele la picioare. A murit la Aiud. Câteva dintre scrierile lui au intrat în uzul liturgic al Bisericii Române.

Prăznuiți în aceeași zi 17 noiembrie