Gobron

Sfântul mucenic Gobron (Mikel-⁠Gobron, Mihail Gobron) a fost un comandant militar georgian care a condus apărarea fortăreței Kveli împotriva armatelor emirului sajid al Azerbaidjanului. După căderea cetății, el a fost luat prizonier și decapitat în 914, pentru că a refuzat să treacă la islam. Biserica Ortodoxă Georgiană îl pomenește la 17 noiembrie (30 noiembrie pe stil nou).

Apărarea cetății Kveli

Viața lui, „Mucenicia sfântului mucenic Gobron, scos din cetatea Kveli”, a fost scrisă de episcopul Ștefan din T'beti (Stepane Mtbevari), la porunca prințului bagratid Așot I de Tao (Kukhi), între 914 și 918. Povestea se petrece în vremea expediției din 914 a lui Yusuf ibn Abi al-⁠Saj (numit în izvoarele georgiene Abu al-⁠Qasim), emirul sajid al Azerbaidjanului. Campania a fost una din ultimele mari încercări ale califatului abbasid de a-⁠și păstra puterea tot mai slăbită asupra pământurilor georgiene, care erau atunci un mozaic de mici state rivale și de stăpâniri musulmane.

După izvoarele georgiene, Yusuf a năvălit în Georgia dinspre Armenia, a trecut prin emiratul musulman al Tbilisi în Kakheti, apoi prin Kartli în Samtskhe și Javakheti. Neputând cuceri fortăreața Tmogvi, a asediat Kveli, aflată în stăpânirea prințului bagratid Gurgen de Tao. Kveli a rezistat douăzeci și opt de zile sub comanda tânărului Gobron, al cărui nume la naștere era, după Viața lui, Mikel (Mihail). El a organizat o apărare dârză și a făcut mai multe ieșiri împotriva asediatorilor, dar a trebuit să se predea. Regele Adarnase a izbutit să răscumpere unii nobili luați prizonieri, iar Gurgen a trimis o mare răscumpărare, dar emirul nu a vrut să-⁠l elibereze pe Gobron și pe alți 133 de captivi.

Mucenicia

Potrivit atât izvoarelor istorice, cât și celor hagiografice, Gobron a respins cu statornicie încercările repetate ale emirului de a-⁠l aduce la islam. Nici făgăduința de cinstiri, nici chinurile, nici uciderea celor 133 de tovarăși ai săi n-⁠au putut să-⁠l facă să se lepede. După Viața lui, după un nou refuz, i s-⁠a poruncit să-⁠și plece capul spre sabie. La prima lovitură, el și-⁠a făcut cu propriul sânge semnul crucii pe frunte și a strigat: „Îți mulțumesc, Doamne Iisuse Hristoase, că m-⁠ai socotit pe mine, cel mai disprețuit și întâiul dintre păcătoși, vrednic să-⁠mi dau viața pentru Tine.” Mâniat, emirul a poruncit să fie uciși ceilalți captivi georgieni și trupurile lor să fie lăsate neîngropate.

O altă relatare, păstrată în tradiția hagiografică georgiană, spune că emirul, uimit de curajul lui, a poruncit la început să fie tratat cu cinste. Regele Adarnase a trimis o mare răscumpărare, iar unii prizonieri au fost eliberați, dar Gobron, știind ce îl așteaptă, s-⁠a pregătit de mucenicie. Emirul i-⁠a oferit onoruri și bogății pentru lepădare, iar el a refuzat. Atunci creștinii captivi au fost uciși sub ochii lui. Fără să se clintească, a fost silit de două ori să-⁠și plece capul sub sabie, iar emirul i-⁠a cerut din nou să se lepede. Gobron a zis: „Sunt creștin și nu mă voi da niciodată înapoi de la numele lui Hristos al meu.” Atunci a fost osândit la moarte. Trupurile lui și ale celor 133 de mucenici au fost îngropate în trei gropi mari, iar creștinilor li s-⁠a interzis să se apropie. După tradiție, mormintele străluceau noaptea de o lumină dumnezeiască, văzută de creștini și de necreștini deopotrivă.

Pomenirea

Apărarea cetății Kveli de către Gobron, prinderea și mucenicia lui sunt amintite pe scurt în Cronica Kartliei din secolul al XI-⁠lea, parte din „Cronicile georgiene”, care trimite la povestirea mai amănunțită a lui Ștefan din T'beti. Uciderea lui Mik'ayel din Gogarene este pomenită și de istoricul armean din secolul al X-⁠lea Ioan din Drasxanakert, iar mai târziu de Ștefan din Taron. Mihail-⁠Gobron și cei 133 de mucenici au fost trecuți în rândul sfinților de Biserica Georgiană, care îi pomenește la 17 noiembrie, ziua tradițională a muceniciei lor.