Sevastian Dabovici

Sfântul cuviosul Sevastian (Sebastian) de la Jackson, în lume Jovan Dabović (1863-1940), a fost arhimandrit și misionar sârb în America, primul monah ortodox sârb născut pe pământ nord-⁠american și, după unele izvoare, primul preot ortodox născut în Statele Unite. Mitropolitul Nicolae Velimirovici l-⁠a numit „cel mai mare misionar sârb al vremurilor noastre”. Biserica Sârbă l-⁠a canonizat în 2015, iar pomenirea lui este la 17 noiembrie (30 noiembrie pe stil nou).

Începuturile

S-⁠a născut la 9 iunie 1863 (stil vechi) la San Francisco, în California, din părinți sârbi veniți din Risan, în Golful Kotor. La botez a primit numele Jovan. La douăzeci și unu de ani a intrat la Academia Teologică din Sankt Petersburg, iar în Rusia a primit tunderea în monahism cu numele Sevastian și a fost hirotonit ierodiacon (în 1887 sau 1888). În iunie 1889 s-⁠a întors în America ca să slujească la biserica Sfântul Alexandru Nevski din San Francisco. La 16/28 august 1892 a fost hirotonit ieromonah de episcopul Nicolae (Ziorov).

Lucrarea misionară

A fost trimis la Minneapolis, în Minnesota, în locul părintelui Alexei Toth, la biserica Sfânta Maria, unde a îngrijit sârbi, ruși, greci și pe toți cei lipsiți de ajutor duhovnicesc. În 1892 a întemeiat la Jackson, în California, prima parohie ortodoxă sârbă din Statele Unite și a început, la 11 ianuarie 1894, zidirea primei biserici sârbe de pe continent, închinată Sfântului Sava, sfințită în 1894. A întemeiat și alte biserici sârbe în America și a fost numit misionar în California și în statul Washington. Se crede că a botezat mai mulți oameni decât orice alt preot din emisfera apuseană. A slujit temporar la Seattle (viitoarea catedrală Sfântul Spiridon) până la sosirea părintelui Ambrozie Vretta, în noiembrie 1895, apoi la Portland, în Oregon, și la Butte, în Montana. Era cunoscut ca apostol al sârbilor emigrați în America. În 1897 a vizitat împreună cu episcopul Nicolae Fort Ross, lăsat de ruși cu aproape jumătate de veac înainte. În 1899 împăratul Nicolae al II-⁠lea i-⁠a dat Ordinul Sfânta Ana. În 1902 s-⁠a întors în Alaska ca protopop al decanatului Sitka și a ajutat la întemeierea bisericii Sfântul Sava din Douglas. La cumpăna veacurilor a purtat corespondență cu pastorul anglican Francis J. Hall despre legăturile dintre cele două Biserici.

Pe lângă slujirea pastorală și misionară, a pregătit literatură ortodoxă în limba engleză: „Viețile sfinților” (1898), „Sfânta Biserică Ortodoxă” (1898), „Predica în Biserica Rusă” (1899), explicații ale slujbelor și culegeri de predici. La 15/28 martie 1905 episcopul Tihon (Belavin) l-⁠a numit protopop al bisericilor sârbe din Eparhia Aleută, iar la 17/30 august 1905 Sfântul Sinod l-⁠a numit conducătorul nou-⁠înființatei Misiuni Sârbe. La 18 septembrie/1 octombrie 1905 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Între 1904 și 1910 a condus misiunea de la biserica Sfintei Învieri din Chicago, unde a fost și paroh. Episcopul Tihon a raportat în 1905 comisiei pregătitoare a sinodului că este nevoie de o eparhie anume pentru parohiile sârbe și l-⁠a recomandat ca episcop pe Sevastian. Neizbutind să obțină trecerea comunităților sârbe (între 1910 și 1919 slujite de paisprezece preoți sârbi) sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Sârbe, în 1910 a cerut să fie eliberat. Peste un an s-⁠a alăturat corpului profesoral al nou-⁠deschisului Seminar Sfântul Platon din Tenafly, în New Jersey. Curând după aceea a cerut să plece, ca să slujească drept capelan în armata sârbă în războaiele balcanice și în primul război mondial. Inventatorul sârbo-⁠american Nikola Tesla l-⁠a ajutat și cu mijloace materiale.

Sfârșitul și cinstirea

În 1936 s-⁠a mutat definitiv în Serbia și s-⁠a așezat la mănăstirea Sfântului Sava, la Žiča. La 30 noiembrie 1940 l-⁠a vizitat Sfântul Nicolae Velimirovici, care l-⁠a întrebat pe bolnavul pe moarte: „Ai nevoie de ceva?” Arhimandritul a răspuns: „Numai de Împărăția Cerurilor.” Acestea au fost ultimele lui cuvinte. Episcopul Nicolae l-⁠a îngropat în mănăstirea Žiča. A primit Ordinul Sfântul Sava și Ordinul prințului Danilo I.

La începutul lui 2007 Sfântul Sinod al Bisericii Sârbe a hotărât mutarea rămășițelor lui în biserica Sfântul Sava din Jackson, California, iar mutarea a avut loc la 1 septembrie 2007. Soborul episcopilor Bisericii Sârbe, întrunit în mai 2015, l-⁠a trecut în rândul sfinților (la 30 mai 2015, la Belgrad) ca preacuvios, cu pomenirea la 17/30 noiembrie. La 5 septembrie 2015, la Alhambra, în California, patriarhul Irineu al Serbiei a prezidat proslăvirea lui, cu participarea mai multor arhierei din Bisericile Sârbă, Constantinopolului, Americană și Georgiană. La 6 octombrie 2017 Sfântul Sinod al Bisericii Ruse l-⁠a trecut în calendarul ei.