Lazăr Zugravul

Sfântul Lazăr Zugravul a fost monah și zugrav de icoane în Constantinopol în veacul al IX-⁠lea, mărturisitor al cinstirii sfintelor icoane în vremea iconoclasmului. Se spune că s-⁠a născut în Armenia, la 17 noiembrie 810, deși alte izvoare spun că era de neam hazar. Este socotit întâiul sfânt canonizat anume ca iconar. A adormit în 867 și este pomenit la 17 noiembrie, iar în Biserica Romano-⁠Catolică la 23 februarie.

A primit de tânăr tunderea monahală și se crede că a învățat arta picturii la mănăstirea Studion. Era cunoscut pentru dragostea de Hristos, asceză, rugăciune și lepădarea deșertăciunilor lumii, pentru stăpânirea de sine și milostenie. A fost hirotonit preot, iar darul de a zugrăvi icoane a fost privit ca un dar de la Dumnezeu. Pe vremea împăratului iconoclast Teofil, a continuat să zugrăvească icoane și a început să le refacă pe cele pângărite de eretici. Teofil, voind să facă din el o pildă, a poruncit să fie adus la judecată. Lazăr a refuzat să nimicească icoanele și nu s-⁠a lăsat înșelat de lingușiri sau mită. A fost amenințat cu moartea, dar, fiind monah, a fost aruncat în temniță. Acolo a fost supus unor chinuri atât de grele că trupul i se topea odată cu sângele, și a fost lăsat să moară, dar și-⁠a revenit. Din celula de temniță a început din nou să zugrăvească chipuri sfinte pe tăbliți. Aflând, Teofil a poruncit să i se aplice pe palme plăci de fier încins, până când a căzut leșinat, mai mult mort decât viu.

Când se afla pe patul morții, împărăteasa Teodora, care cinstea icoanele, l-⁠a îndemnat pe Teofil să-⁠l scoată din închisoare. Lazăr s-⁠a adăpostit în biserica Sfântului Ioan Botezătorul de la Phoberos, pe țărmul asiatic al Bosforului, unde, în ciuda rănilor, a zugrăvit icoana Sfântului Ioan, socotită făcătoare de minuni. Când Teodora i-⁠a cerut, după moartea lui Teofil, în 842, să se roage ca Dumnezeu să-⁠l ierte pe soțul ei, Lazăr a răspuns, după tradiție, că Dumnezeu este drept și nu va uita iubirea și osteneala lui pentru împărat și nu va pune mai presus ura și nebunia acestuia. După restaurarea icoanelor, în 843, a refăcut icoana lui Hristos de deasupra porții Chalke a Palatului Mare, numită Hristos Chalkites. Niciuna dintre cele două lucrări nu s-⁠a păstrat. Călătorii povestesc că a făcut și mozaicul din absida Sfintei Sofia, cu Maica Domnului ținând pe Pruncul Hristos între doi îngeri, dar acele relatări sunt de câteva secole mai târzii.

Lazăr a fost și sol al împăratului Mihail al III-⁠lea, fiul lui Teofil și al Teodorei, la papa Benedict al III-⁠lea, în jurul anului 856, pentru a discuta împăcarea dintre Roma și Constantinopol. A murit în 867, după întoarcerea din a doua misiune la Roma, după alte izvoare la 28 septembrie 865. Moaștele lui au fost aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfântului Evandru, de lângă oraș.