David din Mitilene

Cuviosul David din Mitilene este pomenit la 1 februarie (stil nou) împreună cu frații săi, Sfântul Simeon cel Nou Stâlpnic și Sfântul Gheorghe, arhiepiscopul Mitilenei. Părinții lor, Adrian și Constantina, au trăit la începutul veacului al VIII-⁠lea la Mitilene și au avut șapte copii, dintre care cinci s-⁠au făcut monahi.

David, întâiul născut, s-⁠a născut în 717 sau 718. La șaisprezece ani, pe când păștea oile tatălui său în mijlocul unei furtuni mari, a avut o vedenie: Sfântul Antonie îl chema la viața monahală și îi poruncea să meargă în Asia Mică, pe muntele Ida, în fața Lesbosului. David a ascultat cu bucurie și a trăit treizeci de ani acolo, într-⁠o peșteră, mâncând ierburi sălbatice. Printr-⁠o altă vedenie a fost trimis la episcopul Gargarei, de la care a primit hirotonia de diacon și apoi de preot. S-⁠a întors pe muntele Ida și, după îndemnul unui înger, a zidit o biserică a Sfinților Chirik și Iulita și o mănăstire, unde s-⁠au adunat repede mulți monahi.

După zece ani, după moartea tatălui, mama lui a venit să-⁠l vadă, cu cel mai mic dintre copii, Simeon, în vârstă de opt ani. Simeon a rămas lângă David, iar mama s-⁠a întors la Mitilene și a murit curând. David a adormit la șaizeci și șase de ani, după ce și-⁠a prevăzut sfârșitul și l-⁠a îndemnat pe Simeon să se întoarcă la Mitilene. Simeon și Gheorghe au dus mai departe lupta sfântă și au pătimit în vremea iconoclasmului.