Dimitrie Dobroserdov

Sfântul Ierarh Mucenic Dimitrie (în lume Ioan Ivanovici Dobroserdov, 1865-1937) a fost arhiepiscop de Mojaisk, vicar al eparhiei Moscovei, predicator încercat, împotrivitor al Înnoitorilor și mucenic, împușcat la poligonul Butovo la 21 octombrie 1937 împreună cu alți opt credincioși. A fost proslăvit în august 2000. Se pomenește la 21 octombrie (8 octombrie după calendarul vechi).

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut la 22 ianuarie 1865 în satul Pahotnîi Ugol, ținutul Tambov, în familia unui preot. A absolvit seminarul din Tambov în 1885 și Academia Teologică din Moscova în 1898, cu titlul de candidat în teologie. Între 1885 și 1889 a fost învățător la o școală rurală, apoi, din 1889, preot la biserica Sfântul Nicolae din Mamontovo și învățător de Lege la școala parohială. După ce i-⁠au murit soția și copiii, a plecat la Moscova, unde din 1898 a fost învățător de Lege la al patrulea gimnaziu și egumen al bisericii gimnaziului. În 1908 a fost tuns monah, ridicat arhimandrit și numit sacristan sinodal și egumen al bisericii celor Doisprezece Apostoli din Kremlin.

Episcopul

La 18 mai 1914 a fost hirotonit în catedrala Adormirii din Moscova episcop de Mojaisk, vicar al eparhiei Moscovei, de mitropolitul Macarie și de alți șase arhierei. A condus cursuri pedagogice teologice la Moscova și a îndrumat tipărirea descrierii științifice și ilustrate a sacristiei patriarhale. Din 1917 a fost egumen al mănăstirii Savino-⁠Storojevski, iar din 1918 episcop de Dmitrov, vicar al Moscovei. În 1921 a fost numit episcop de Stavropol, dar a trebuit să plece sub presiunea Înnoitorilor, sprijiniți de autorități. În 1923 a fost un timp episcop de Stavropol, apoi de Baku, apoi, numit de Patriarhul Tihon, episcop de Kozlov, vicar al eparhiei Tambov, și administrator temporar al ei. A fost un adversar activ al înnoitorilor: toate bisericile orașului, în afară de una, s-⁠au întors la Biserica Patriarhală, iar OGPU nota că mișcarea tihonistă crește în Kozlov nu de la o zi la alta, ci din oră în oră. În 1925 a fost arestat și a trebuit să părăsească eparhia Tambov, a trăit la Moscova și a slujit în bisericile din Moscova și împrejurimi, un timp la Soci.

În 1926 a fost numit arhiepiscop al Donului, după abaterea mitropolitului Mitrofan în schisma grigoriană, dar a rămas, se pare, la Moscova. Același an, Evgheni Tucikov, de la OGPU, i-⁠a cerut să plece din Moscova și s-⁠a mutat la Pyatigorsk, unde în 1927 mitropolitul Serghie a înființat o nouă eparhie și l-⁠a numit episcop conducător. A slujit la biserica Sfântul Pantelimon din Kislovodsk. La 31 decembrie 1929 a fost numit arhiepiscop de Kostroma și Galici, în 1932 a fost trecut de două ori la odihnă, iar în 1933 a fost arhiepiscop de Kaluga și Borovsk. Din 23 martie 1934 a fost arhiepiscop de Mojaisk, vicar al Moscovei, și a locuit într-⁠o gheretă la biserica Sfântul Ilie din strada Bolșaia Cerkizovskaia.

Mucenicia

La 29 septembrie 1937 a fost arestat și închis la Butîrka, învinuit de agitație antisovietică: ar fi spus că în URSS există persecuție a religiei și a clerului și ar fi răspândit zvonuri despre împușcarea mitropolitului Petru. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Au fost arestați odată cu el arhimandritul Amvrosie Astahov, egumenul Pahomie Turchevici, diaconul Ioan Hrenov, monahul Varlaam, monahia Tatiana, Nicolae Rein, Maria Volnuhina și Nadejda Ajgherevici. Nimeni nu și-⁠a recunoscut vina. La 17 octombrie toți, afară de monahul Varlaam, condamnat la zece ani și mort în curând în lagăr, au fost condamnați la moarte. La 21 octombrie 1937 arhiepiscopul Dimitrie a fost împușcat la Butovo împreună cu toți și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. Sinodul arhieresc jubiliar din august 2000 l-⁠a trecut între sfinți, odată cu cei osândiți împreună cu el.