Dimitrie Lebedev

Sfântul Preot Mucenic Dimitrie Lebedev (1871-1937) a fost protoiereu, teolog, istoric al Bisericii vechi și profesor la Academia Teologică din Moscova, specialist în calendar și paschalii. A fost împușcat la poligonul Butovo la 27 noiembrie 1937. A fost trecut între Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei de Sinodul arhieresc din august 2000. Se pomenește la 14 noiembrie după calendarul vechi, în soborul Noilor Mucenici și în soborul Noilor Mucenici de la Butovo.

Viața

S-⁠a născut în 1871 în satul Spirovo, ținutul Volokolamsk, gubernia Moscova, în familia preotului Alexandru Ivanovici Lebedev de la biserica Intrarea în biserică. A învățat la școala duhovnicească din Volokolamsk, la seminarul din Vifania (1892) și la Academia Teologică din Moscova (1894-1898). Din 1898 a predat la școala duhovnicească din Edineț, în Basarabia, iar din 1903 limba rusă la școala duhovnicească din Ufa. În februarie 1904 a primit titlul de candidat în teologie pentru un studiu despre elementele structurale ale paschaliei creștine.

La 4 februarie 1905 a fost hirotonit preot și a slujit la catedrala Sfântul Nicolae din Mojaisk, din 1908 ca egumen și președinte al secției din Mojaisk a consiliului școlar eparhial, iar din 1911 ca protopop. Din 1909 a predat Legea lui Dumnezeu la școala rurală din Cențovo. În 1915 și-⁠a susținut disertația de magistru, Din istoria vechilor rânduieli pascale, cu cercetarea ciclului de nouăsprezece ani al lui Anatolie al Laodiceei, și a fost numit docent la catedra de istoria Bisericii vechi a Academiei din Moscova. În ianuarie 1916 a părăsit slujirea preoțească și în același an a fost întărit profesor extraordinar, urmând profesorului A. A. Spasski. În 1919 a depus ca disertație de doctorat lucrarea Lista celor 318 episcopi ai Sinodului I Ecumenic. A predat la Academia mutată de la Lavra Serghiev Posad la Moscova.

Prigoana și mucenicia

A slujit apoi în satul natal Spirovo, unde a suferit presiuni: la 30 august 1930 a fost osândit la o amendă de 150 de ruble pentru „umblarea cu icoane”, în 1932 a fost scos din casă pentru neplata impozitelor și tot bunul i-⁠a fost confiscat, iar în 1933 a fost condamnat pentru „agitație antisovietică” la trei ani de surghiun în Kazahstan. După surghiun a reluat slujirea la biserica Intrarea în biserică din Spirovo și a fost ridicat protoiereu. La 11 noiembrie 1937 a fost arestat, învinuit că ținea predici în biserică, că avea legături strânse cu clericii din Teriaevo și că umbla la casele colhoznicilor, unde ținea convorbiri. La 23 noiembrie troika NKVD l-⁠a condamnat la moarte într-⁠un dosar de grup, alături de protoiereul Nicolae Vinogradov, diaconul Petru Smirnov și Gavriil Bezfamilnîi, iar la 27 noiembrie a fost împușcat la Butovo.

A scris aproximativ treizeci de lucrări despre istoria Bisericii vechi din secolele III-⁠IV, despre calendarul bisericesc și paschalii, între care Soborul de la Antiohia din 324, Eusebiu al Nicomidiei și Lucian, Despre Paștile din 22 martie și Pomenire a profesorului Vasili Bolotov. S-⁠a opus hotărât introducerii calendarului gregorian, dând preferință neîndoielnică stilului vechi iulian.