Dimitrie Rozanov

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Rozanov, protoiereu (1890-1937), s-⁠a născut la 24 octombrie 1890 în familia citețului bisericii Mântuitorului din satul Ivașkovo, ținutul Volokolamsk, Ilia Ivanovici Rozanov. A fost hirotonit preot în 1914 pentru Pustia Zosima și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 9 octombrie 1937, fiind îngropat la Butovo. Este pomenit la 9 octombrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici de la Butovo, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei.

În 1907 a terminat școala duhovnicească din Volokolamsk, iar în 1914 seminarul din Vifania și în același an a fost hirotonit preot pentru Pustia Zosima a Sfintei Treimi și a Maicii Domnului Călăuzitoarea, unde starița Sofia Bîkova era mătușa soției lui. Anii de slujire ai părintelui Dimitrie la Pustia Zosima au fost senini până la începutul prigoanei Bisericii. În primii ani, pustia a rămas într-⁠o liniște relativă, trăind sub chipul unei comune agricole. Starița Atanasia Lepeșkina, care i-⁠a urmat starețe Sofiei, în vârstă de vreo optzeci de ani, a știut să țină legătura cu puterea cu chibzuință și cumpătare, fără să cadă în umilire. La 12 mai 1922 au fost luate din mănăstire, în temeiul decretului din 23 februarie 1922, ultimele odoare. Părintele Dimitrie a izbutit să se înțeleagă cu puterea și să dea, în locul veșmintelor de pe icoane, al cununii de pe Răstignire și al capacelor Evangheliei, monede de argint, medalii, candele, linguri și alte obiecte de argint de aceeași greutate.

Închiderea mănăstirii

Prigoana de la începutul anilor treizeci, care urmărea nimicirea oricărei urme a vieții monahale, nu a ocolit mănăstirea. Mai întâi mănăstirea a fost închisă, iar maicile s-⁠au risipit prin satele din jur, nevrând să plece departe de zidurile mănăstirii iubite, și în mai 1931 toate maicile și novicele au fost arestate. Părintele Dimitrie a fost arestat la 28 mai și închis, ca toate surorile Pustiei Zosima, la secția NKVD din Naro-⁠Fominsk. Maicile cercetate au spus că socotesc puterea sovietică lipsită de Dumnezeu, că rugăciunea pentru ea ar fi păcat și că au fost arestate doar pentru că cred în Dumnezeu. Chiar după arestare, anchetatorul l-⁠a întrebat pe părintele Dimitrie, iar el a spus că le cunoaște bine pe maicile din Pustia Zosima, că ei s-⁠au vizitat, că discuțiile lor au fost despre viața privată și amintiri, nu despre politică, afară de deformările din viața colhozurilor, din ce se citise în ziare și din vorbele oamenilor în mijloacele de transport. La 31 mai a spus că biserica la care slujește este de orientare sergiană. Mulți țărani în anii 1930-1931 au refuzat să intre în colhoz, iar maicile au fost învinuite că ele au înrâurit pe țărani, umblând prin case, unde erau chemate să șadă cu copiii sau să-⁠și ia materialul de croit și de țesut, și vorbind despre credință, îndemnând să se meargă la biserică și să se țină rânduielile și posturile. La 16 iulie 1931 troica OGPU a osândit unsprezece maici la diferite termene de închisoare și surghiun. Părintele Dimitrie a fost osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan.

Ultima slujire

Întors din surghiun, la 23 mai 1935 a fost numit la biserica icoanei Maicii Domnului Bucuria tuturor celor ce se mâhnesc din satul Fiodorovskoe, raionul Volokolamsk. La 31 martie 1936 a fost ridicat la rangul de protoiereu. În februarie 1937, după arestarea preotului Eugen Arhanghelski, care slujea la biserica Acoperământului din satul Novo-⁠Vasilievskoe, a fost mutat în locul lui, și aici l-⁠a găsit ultima prigoană. Președintele sovietului sătesc scria că preotul face agitație antisovietică, folosind biserica drept tribună, și predică atât de reușit, încât credincioșii plâng la predicile lui. Ca pildă, a adus cuvintele părintelui Dimitrie, că, așa cum predecesorul lui este în închisoare, poate va trebui să sufere și el. În august 1937, martorii de serviciu au spus că părintele e om priceput și slujește bine, că în predică a îndemnat să se roage pentru predecesorul lui, părintele Arhanghelski, care a pătimit de la bolșevici și zace în închisoare, a cerut să se roage și pentru el, ca Domnul să-⁠l ocrotească, și a îndemnat pe enoriași să se roage cu osârdie în zilele Săptămânii Mari. Protoiereul Dimitrie a fost arestat la 8 septembrie 1937. Anchetatorul i-⁠a citit cuvintele de la predica din 15 februarie 1937, iar el le-⁠a recunoscut, cu precizarea că a spus că Arhanghelski nu se va mai întoarce și că să se roage pentru el și pentru el însuși. A recunoscut că știa că Arhanghelski a fost arestat ca dușman al poporului și că a îndemnat pe credincioși să se roage pentru el, și că le-⁠a spus altor slujitori că în Novo-⁠Vasilievskoe religia e zdrobită, dar că sunt multe mijloace de a o întări, Sfânta Scriptură și convorbirile, și că i-⁠a sfătuit să nu se lepede de biserică. A recunoscut că a spus fostului preot Vasilievski că toate făgăduințele de a-⁠l angaja sunt fără valoare. A negat că ar fi spus că puterea sovietică se va schimba curând. După anchete a fost închis la Butîrka. La 8 octombrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Dimitrie Rozanov a fost împușcat a doua zi, la 9 octombrie 1937, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută, pe poligonul de la Butovo.