Dimitrie Rudakov

Sfântul Mucenic Dimitrie Rudakov a fost citeț și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 27 noiembrie 1937, la Butovo, lângă Moscova, împreună cu preotul Serghei Rufițki. S-⁠a născut la 20 octombrie 1879 în satul Pokrov, gubernia Vladimir, în familia preotului Ioan Rudakov. Este pomenit la 27 noiembrie, la 29 mai, în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 6 iulie, în Soborul sfinților din Vladimir, și la 5 septembrie, în Soborul sfinților Moscovei.

În 1889 a terminat trei clase ale școlii duhovnicești. Între 1901 și 1914 a slujit ca citeț la biserica din satul Gavrilțevo, iar în 1914 a trecut la parohia bisericii icoanei Maicii Domnului de la Tihvin din satul Ivanovo, unde a slujit până la arestare. După moartea soției s-⁠a căsătorit a doua oară, cu Tatiana Fiodorovna, cu care a avut în 1919 fiica Nadejda. Preotul Serghei Mihailovici Rufițki s-⁠a născut la 6 august 1884 în satul Elțino, ținutul Pokrov, gubernia Vladimir, în familia preotului Mihail Ivanovici Rufițki. Toți cei patru fii mai mari ai familiei au devenit preoți, iar în vremea sovietică toți au primit moartea mucenicească. Serghei a terminat seminarul din Vladimir, în 1907 a fost hirotonit preot și trimis la biserica din Sedikovo, iar din 1919 până la arestarea din 1937 a slujit la biserica icoanei de la Tihvin din satul Ivanovo. Era modest, harnic și milos, se ocupa de grădinărit și de apicultură și iubea mult copiii.

Prigoana

În jurul anului 1930, puterea a propus întregului cler al bisericii să se lepede public de credință. Protoiereul Serghei Rufițki și citețul Dimitrie Ivanovici Rudakov au refuzat categoric. S-⁠a lepădat doar diaconul bisericii, Nicolae, în club, înaintea sătenilor; i-⁠au tăiat părul lung și a plecat îndată din sat. Familia Rudakov a fost deposedată de chiaburi, a pierdut vaca și calul și a fost alungată din casă, iar Dimitrie Ivanovici a fost osândit în 1931 la trei ani de lipsire de libertate. A stat câteva luni la închisoarea de tranzit din Pokrov, apoi a fost surghiunit în regiunea Vologda. Soția Tatiana Fiodorovna și fiica Nadejda au rătăcit pe la colțuri, dar părintele Serghei a izbutit să le așeze în casa pazei bisericii și chiar să le facă acte pentru locuirea acolo. Părintele Serghei a ajutat familia în tot ce a putut cât timp Dimitrie a fost în surghiun. Tatianei Fiodorovna i s-⁠a spus că poate trimite actele la Moscova spre revizuirea cauzei; a făcut așa, cererea a avut izbândă, în dosar s-⁠au găsit încălcări, iar sentința a fost anulată. După un an și jumătate de despărțire, Dimitrie Ivanovici s-⁠a întors acasă și a început iar să slujească ca citeț la biserica din Tihvin. În anii 1933-1934 clopotele au fost aruncate de pe clopotniță. Cel mai mare a căzut și nu s-⁠a spart, și a fost apoi izbit cu propria lui limbă. Îndată după aceea părintele Serghei a început repararea clopotniței. Prigoana l-⁠a apropiat și mai mult pe părintele Serghei și pe Dimitrie Ivanovici. Petreceau mult timp împreună și săvârșeau slujba cu neabătută grijă. Cei apropiați își aduc aminte că rugăciunea bisericească a lor în ultimii ani înainte de arestare a fost deosebit de adunată.

Arestarea și moartea

Preotul și citețul au fost arestați în seara de 17 noiembrie 1937, după privegherea de toată noaptea. Martorii spun că, înainte de a urca în dubă, ei s-⁠au închinat spre biserică și s-⁠au plecat sătenilor de față. După arestare au fost în închisoarea Taganka. Singurul interogatoriu al preotului a fost la 19 noiembrie 1937. Anchetatorul a încercat să obțină mărturisirea de agitație antisovietică, dar preotul a respins-⁠o. În aceeași zi a fost cercetat și Dimitrie Ivanovici Rudakov, care a negat și el. La 21 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte pe protoiereul Serghei Rufițki și pe citețul Dimitrie Rudakov. Execuția a avut loc la 27 noiembrie 1937, pe poligonul de la Butovo, unde au fost îngropați într-⁠un mormânt necunoscut. Sfântul Serghei Rufițki a fost trecut între sfinții noilor mucenici și mărturisitori ruși la 17 august 2004, prin hotărârea Sfântului Sinod.