Diomid

Sfântul Mucenic Diomid a fost doctor din Tars, în Cilicia, vestitor al credinței și socotit printre sfinții doctori fără de arginți. A murit mucenic în vremea lui Dioclețian, între 298 și 311. Biserica îl pomenește la 16 august, iar numele lui este chemat la Taina Sfântului Maslu.

S-⁠a născut la Tars, într-⁠o familie cucernică de creștini, și era doctor de meserie. Nu lua bani de la bolnavi, fiind „fără de arginți”, și ajuta pe cei săraci. Conform Vieții, vindeca și bolile sufletului, chemând numele lui Hristos. A mers mult, vestind credința. S-⁠a mutat la Niceea, în Bitinia, unde a vindecat și a adus la credință mulți oameni, a vizitat temnițele creștinilor, i-⁠a îngrijit și i-⁠a întărit pentru mucenicie. Când împăratul Dioclețian a aflat de lucrarea lui, a poruncit soldaților să-⁠l prindă și să-⁠l ducă la Nicomidia. Pe drum, Diomid a cerut să se oprească, a coborât din car, s-⁠a rugat și a murit. Soldații i-⁠au tăiat capul, ca dovadă a prinderii. Se spune că, atunci când capul a fost dus la împărat, toți cei care erau de față au orbit și și-⁠au recăpătat vederea abia după ce trupul a fost adus și s-⁠au rugat. Mulți au crezut după aceea.

Cinstirea lui a fost răspândită în Constantinopol: încă pe vremea lui Constantin cel Mare se zidise acolo o biserică în numele mucenicului, în care se păstrau capul și alte moaște ale lui. În prima jumătate a secolului al VI-⁠lea a apărut lângă Poarta de Aur o mănăstire închinată lui, iar Vasile I Macedoneanul a refăcut și a împodobit biserica în secolul al IX-⁠lea, pentru că acolo primise prevestirea urcării pe tron. O frescă a lui se află la mănăstirea Hilandar din Athos. Insulele Diomede din strâmtoarea Bering poartă numele lui, pentru că expediția lui Vitus Bering le-⁠a văzut la 16 august 1728, în ziua pomenirii sfântului. Un alt Sfânt Diomid este pomenit la 2 septembrie, împreună cu Iulian, Filip, Teodor și alții, mucenici în vremuri neștiute.