Gherasim din Chefalonia

Cuviosul Gherasim din Chefalonia (1506-1579) este ocrotitorul insulei Chefalonia din Grecia. Monah și preot, ostenitor în Sfântul Munte, la Ierusalim și pe mai multe insule, a întemeiat în munții Chefaloniei o mănăstire de maici și a ajuns, pentru insulenii de azi, un ajutător viu al celor bolnavi și necăjiți.

Obârșia și monahismul

S-⁠a născut în 1506 la Trikala, în Corint, în Peloponez, din Dimitrie și Kali, într-⁠o familie de neam bizantin, a Notarașilor. Potrivit unor izvoare, bunicul lui, Luca Notaras, fusese mare duce al Imperiului Bizantin. După izvoarele grecești, numele lui din lume era Gheorghe. Tânăr, a plecat de acasă, a ajuns în 1527 la Zakynthos pentru învățătură, a străbătut apoi multe locuri sfinte și a poposit la Constantinopol. Pe Muntele Athos a primit tunderea în monahism, cu numele Gherasim, după Sfântul Gherasim de la Iordan. Unele izvoare spun că a fost tuns pe Zakynthos și apoi s-⁠a nevoit ca pustnic într-⁠o peșteră din pustia Kapsala, de la Athos.

La Ierusalim și pe insule

Cu binecuvântarea starețului, a pornit în pelerinaj la Ierusalim, apoi a vizitat locuri sfinte din Egipt, de la Muntele Sinai și Alexandria, și din Siria, de la Antiohia și Damasc. S-⁠a întors la Ierusalim și timp de doisprezece ani a slujit la Biserica Sfântului Mormânt, ca îngrijitor al candelelor. Patriarhul Gherman al Ierusalimului, cu care avea rudenie, l-⁠a hirotonit diacon și preot. În acești ani se retrăgea din când în când în pustia Iordanului, unde postea zile în șir.

Dornic de singurătate, a plecat din Ierusalim în jurul anului 1548 și a petrecut doi ani în Creta. S-⁠a întors apoi la Zakynthos, unde a trăit cinci ani în post, hrănindu-⁠se, spune viața, doar cu ierburi, într-⁠o peșteră.

Pe insula Chefalonia

În jurul anului 1555 a venit la Chefalonia și a trăit mai bine de cinci ani într-⁠o peșteră din Lassi, azi lângă Argostoli. A mers apoi în ținutul muntos de lângă Valsamata, în platoul Omala, la poalele muntelui Enos. Acolo, la o bisericuță în ruină închinată Adormirii Maicii Domnului, a întemeiat în 1559 sau 1560 o mănăstire de maici, numită Noul Ierusalim, care a îngrijit de săraci și a ajuns centru de milostenie. Credincioșii veneau să-⁠i asculte cuvântul, iar faima lui, de vindecător de boli și izgonitor de duhuri necurate, s-⁠a răspândit departe.

Tradiția spune că și-⁠a cunoscut dinainte sfârșitul. După ce le-⁠a binecuvântat pe maici, a adormit în Domnul la 15 august 1579, vegheat de părinții Ioanichie și Gherman și de stareța Laurentia. Ultimele lui cuvinte, după tradiție, au fost o îndemnare la pace între credincioși și la smerenie. A fost îngropat lângă zidul sudic al bisericii.

Moaștele și cinstirea

Trupul sfântului a fost dezgropat în 1581 și din nou în 1582, la cererea autorităților venețiene care nu credeau în nestricăciunea lui. De fiecare dată a fost găsit întreg, iar de atunci sfintele lui moaște se păstrează într-⁠o raclă de argint în mănăstire. Sfântul a fost trecut în rândul sfinților în 1622.

La Chefalonia, mulți băieți poartă numele lui, iar femeile numele Gerasimula. Credincioșii cred că îi ocrotește și îi vindecă, iar după cutremurul puternic din 1953, care a nimicit cea mai mare parte a insulei, mulți au spus că l-⁠au văzut mângâind și ajutând răniții din case. Mănăstirea de maici, cea mai mare a insulei, îi poartă numele, iar lângă biserica moaștelor stă un platan uriaș, pe care sfântul l-⁠ar fi sădit. Cu mulți chefaloniți plecați în lume, o biserică purtând numele lui a fost zidită la New York la începutul secolului al XX-⁠lea.

Sfântul este prăznuit la 16 august, a doua zi după Adormirea Maicii Domnului, când moaștele sunt purtate pe deasupra bolnavilor, și la 20 octombrie, zi de sărbătoare oficială pe insulă.