Ioachim de la Osogovo

Cuviosul Ioachim de la Osogovo, numit și Ioachim de la Sarandapor, a fost pustnic din muntele Osogovo, în Macedonia de Nord de azi, trăitor în secolele al XI-⁠lea și al XII-⁠lea, unul dintre cei patru mari pustnici bulgari, alături de Gavriil de la Lesnovo și Prohor de la Pcinia, urmași ai Sfântului Ioan de la Rila. Se pomenește la 16 august (stil vechi). Biserica Ortodoxă Bulgară pune moartea lui la 16 august 1105; alte izvoare dau 1110-1115.

Viața

Locul și data nașterii nu se știu. După chipurile lui se socoate că s-⁠a născut pe la mijlocul secolului al XI-⁠lea. După Viața lui, venise pe muntele Osogovo dinspre apus; Ivan Snegarov crede că din Zeta, iar izvorul sârb spune că era slav din ținuturile de vest, undeva lângă Vranje. Căutând un adăpost monahal, s-⁠a legat de un boier din satul Gradeț, lângă Kriva Palanka, care i-⁠a dat o peșteră pe râul Sarandapor, azi Kriva Reka, unde și-⁠a petrecut viața ca pustnic, în post și rugăciune, cinstit de oameni ca sfânt. A fost necunoscut până la o întâlnire întâmplătoare cu doi vânători, pe care i-⁠a binecuvântat pentru vânătoare, încununată de o mare prinsoare. Din a doua jumătate a veacului al XI-⁠lea viața lui a fost însoțită de minuni. Într-⁠o vedenie de după moarte a arătat că moartea lui a venit „înainte de marele întuneric” (adică o eclipsă) „cu opt ani mai înainte”, de unde se presupune moartea în 1115; după alte date a murit în 1105.

Cinstirea

Sfântul s-⁠a arătat preotului văduv Teodor din Ovce Pole, care s-⁠a așezat în sihăstria lui, a primit numele monahal Teofan și a aflat moaștele făcătoare de minuni, pe care le-⁠au pus în biserica zidită în amintirea lui. În veacul al XII-⁠lea cinstirea lui a ajuns atât de răspândită în nord-⁠vestul Macedoniei, încât în jurul bisericii s-⁠a ridicat o mănăstire, probabil în vremea lui Manuil I Comnen, cunoscută ca mănăstirea Osogovo, sfântă pentru bulgari și macedoneni. S-⁠a alcătuit o Viață a lui, cunoscută din copii mai târzii, după chipul Vieții Sfântului Ioan de la Rila, și o slujbă. La mijlocul secolului al XIV-⁠lea cinstirea s-⁠a răspândit în ținuturile bulgărești de răsărit, iar la sfârșitul aceluiași veac a ajuns și în Rusia. Moaștele nestricate, după izvorul sârb, s-⁠au păstrat în mănăstire până când turcii au nimicit-⁠o; atunci au fost duse în Moldova și așezate într-⁠o biserică ortodoxă din Iași. Chipul lui se afla pe o frescă în biserica Sfântul Arhanghel din Zavoi, lângă Pirot, înainte de acoperirea ei de lacul Zavoi, în 1964. În Bulgaria singura mănăstire închinată lui este cea din Kutugherți, lângă Kiustendil, descoperită de Rosen Donciev după ani de părăsire, unde prima Liturghie a fost slujită la sărbătoarea lui în 2009.