Rafail din Banat

Cuviosul Rafail din Banat, numit și Rafail Banateanul sau Rafail de la Hilandar, a trăit în secolele al XVI-⁠lea și al XVII-⁠lea și a murit în jurul anului 1700. După tradiție, era sârb din Banat, a fost monah la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte, iar pe la bătrânețe a fost trimis cu ascultare în Banat, la metohul mănăstirii.

A ridicat o colibă de trestie pe locul unde se află azi biserica Intrării în Biserică a Maicii Domnului din Zrenjanin, în cartierul numit Gradnulița. Era cunoscut ca nevoitor și tămăduitor, la care veneau bolnavii să se vindece. Nu se știe sigur când a murit; i s-⁠a păstrat mormântul, deasupra căruia s-⁠a zidit o capelă cu șase laturi, lângă altarul bisericii, mai veche decât biserica de azi (zidită în 1826). O icoană a sa se păstrează la Hilandar.

Bolnavii au venit și vin la capelă, unde se citește rugăciunea lui Rafail. Episcopul Amfilohie a început în 1985 la Hajdučica o mănăstire închinată lui. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe l-⁠a canonizat în 1965, iar Biserica Sârbă îl pomenește la 16 august (stil vechi), adică 29 august după stilul nou.