Iosif Isihastul

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a fost un monah și stareț grec de la Muntele Athos, părinte duhovnicesc al multor monahi athoniți, care a condus o mică ceată de călugări și a învățat Rugăciunea lui Iisus. Patriarhia Ecumenică l-⁠a trecut în rândul sfinților în anul 2020, iar el este pomenit la 16 august.

Copilăria și chemarea

S-⁠a născut la 12 februarie 1897, în satul Lefkes din insula Paros, cu numele Francisc Kottis, al treilea din cei șapte copii ai lui Gheorghios și ai Mariei Kottis. Tatăl a murit când el era copil, iar mama a purtat grija casei. A mers la școală până în clasa a doua, a ajutat la muncile satului, apoi, pe la șaisprezece ani, a plecat la Pireu, unde a lucrat ca vânzător ambulant, și a făcut serviciul militar în marină. În Atena a început să citească viețile sfinților și ale pustnicilor, care l-⁠au înflăcărat. Pe muntele Pentelic, pe atunci nelocuit, petrecea nopțile în rugăciune prin peșteri sau chiar în copaci, ca vechii nevoitori. Citirea acelor vieți și un vis al său i-⁠au trezit dorul de monahism și a hotărât să meargă la Muntele Athos.

Viața monahală

În 1921 a ajuns la Katunakia, în Athos, unde a stat o vreme în schitul Sfântului Daniil Katunakiotul din Smirna, sub îndrumarea lui. A plecat cu binecuvântarea bătrânului, căci dorea o nevoință mai aspră, liniștea isihiei și rugăciunea minții. După un an, în ziua Schimbării la Față, sărbătorită în capela de pe vârful Athosului, l-⁠a cunoscut pe părintele Arsenie, monah la Stavronikita, care avea să-⁠i fie ucenic și mereu tovarăș de nevoință. În 1924, în căutarea unui bătrân încercat, au mers amândoi la Chilia Bunei Vestiri din Katunakia, ca să se facă ucenici ai celor doi bătrâni, Efrem și Iosif. La 31 august 1925, la 28 de ani, a fost tuns în monahism cu numele Iosif, în peștera Sfântului Atanasie Athonitul.

Potrivit mărturiei lui, avea mare mâhnire pentru că nu găsea un părinte duhovnicesc, iar mulți monahi erau nepăsători față de rugăciunea neîncetată. În acele împrejurări a fost învrednicit să vadă Lumina Necreată și a primit darul rugăciunii neîncetate. Povestește că a fost cuprins de lumină în inimă și în afară, fără să mai știe dacă are trup, iar rugăciunea a început să se rostească singură în el.

În mijlocul anului 1928, Iosif și Arsenie s-⁠au mutat într-⁠un loc mai muntos și mai depărtat, lângă schitul Sfântul Vasile. După vreo zece ani de nevoință, post și rugăciune, și după multe încercări ale harului dumnezeiesc, părintele Iosif a primit să-⁠i fie îndrumător duhovnicesc oricărui monah care îl va urma. În acea vreme a fost și părintele duhovnicesc al lui Efrem Katunakiotul, iar fratele său, Nicolae Kottis, a părăsit lumea și s-⁠a alăturat cetei, cu numele Atanasie. În ianuarie 1938, grupul s-⁠a așezat la Mica Sfânta Ana, în peșteri lângă o capelă a Înaintemergătorului, pe care și-⁠o ridicaseră singuri. Cel dintâi ucenic acolo a fost monahul cipriot Sofronie, care mai târziu, cu numele Iosif, a fost bătrân la Vatoped până la moarte, în 2009. Alți ucenici au fost Efrem, mai târziu egumen al mănăstirii Filotheu și întemeietor al peste nouăsprezece mănăstiri în Statele Unite și Canada, și Haralambie, mai târziu egumen la Dionisiu. În 1953, ceata s-⁠a mutat la Schitul Nou, ultimul loc al vieții lui.

Sfârșitul și cinstirea

Cu o lună înainte, spusese că i-⁠a fost vestit ceasul însuși de Maica Domnului. La 14 august 1959 a participat la privegherea Adormirii Maicii Domnului și s-⁠a împărtășit. A murit din pricina inimii la 15 august și a fost îngropat în aceeași zi, în capela Bunei Vestiri din Schitul Nou. Moaștele lui sunt păstrate în mai multe mănăstiri, între care mănăstirea Sfântul Antonie din Florence, Arizona. Mormântul lui, într-⁠o capelă, poate fi cercetat la marginea de nord a Schitului Nou, iar coliba lui, pe o stâncă deasupra mării, se află la nord de Mica Sfânta Ana.

La 20 octombrie 2019, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a anunțat canonizarea lui la Karyes, în Athos, iar în martie 2020 Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-⁠a trecut în calendar. Învățătura lui se păstrează în șaizeci și cinci de scrisori publicate de mănăstirea Filotheu și în cărți. Ucenicii lui au înnoit șase din cele douăzeci de mănăstiri athonite și multe mănăstiri de maici din Grecia.