Matei Brâncoveanu

Sfântul Mucenic Matei Brâncoveanu a fost al patrulea fiu al domnitorului Constantin Brâncoveanu și al doamnei Marica. S-⁠a născut în 1702 și a primit cununa muceniciei la Constantinopol, la 15/26 august 1714, la numai doisprezece ani. Biserica Ortodoxă Română l-⁠a canonizat la 20 iunie 1992, împreună cu frații și cu tatăl său, cinstiți laolaltă ca „Sfinții Mucenici Brâncoveni”.

După mazilirea lui Constantin Brâncoveanu, turcii au adus în aprilie 1714 la Constantinopol întreaga familie domnească, și pe Matei cu ea. A fost închis în temnița Edikule din Istanbul. La 15 august 1714, după stilul vechi, a fost decapitat, ca și cei trei frați ai săi, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit, în fața sultanului Ahmed al III-⁠lea și a trimișilor străini aflați atunci în oraș. Capetele lor au fost purtate pe sulițe prin cetate, iar trupurile au fost aruncate în mare.

Istoria a păstrat puține lucruri despre viața lui, ca și despre a fraților mai mari, dar despre moartea sa există multe mărturii scrise. Ele spun că, la locul osândei, lui Matei i s-⁠ar fi oferit scăparea dacă ar fi primit credința musulmană. Izvoarele nu se potrivesc asupra motivului pentru care aceasta nu s-⁠a întâmplat. După unele, tatăl l-⁠ar fi îndemnat să primească ceea ce i-⁠a rânduit Dumnezeu. Altele arată că putea fi vorba și de lipsa încuviințării tatălui, cerută de obiceiul turcesc pentru trecerea unui fiu la altă credință. Mărturiile diferă și în privința rânduielii execuțiilor: dacă fiii au fost uciși de la cel mai mare la cel mai mic sau în sens invers.

Matei era hărăzit să primească moșia de la Doicești a familiei, iar celorlalți trei frați le erau rânduite moșiile de la Mogoșoaia, Potlogi și Brâncoveni.