Dionisia

Sfânta Muceniță Dionisia a fost originară din Anatolia și a fost între victimele persecuției lui Deciu la Lampsac, unde a murit în 250 sau 251, la vârsta de șaisprezece ani, după povestire. Este cinstită ca sfântă și muceniță de Biserica Catolică, împreună cu mucenicii Petru, Andrei și Pavel. Pomenirea ei este la 15 mai.

Pe vremea împăratului Filip Arabul creștinii au fost tolerați; urmașul lui, Deciu, i-⁠a prigonit cu violență. Proconsulul Optim a fost răspunzător de numeroase mucenicii, între care ale lui Andrei, Pavel și Nicomah. Nicomah, pus la chinuri, a tăgăduit credința și a fost poftit să aducă jertfă unor zei păgâni, dar în clipa jertfei a căzut la pământ în convulsii și a murit. Dionisia, o copilă, a văzut aceasta și a strigat plângând că Nicomah își pusese în pericol viața veșnică pentru acele scurte clipe de viață pământească. A fost arestată. Amenințată de proconsulul Optim, tânăra a răspuns că Dumnezeul ei este mult mai puternic decât el. A fost dată unor ostași ca să fie siluită, dar ei au spus că au fost împiedicați în chip minunat. Când Pavel și Andrei au fost scoși din temniță ca să fie omorâți, Dionisia a izbutit să scape din temnița ei și, ajunsă la trupurile lor, a spus: „Aș fi vrut să vă împărtășesc chinurile în inimă, ca să vă împărtășesc slava din cer.” În cele din urmă a fost decapitată la Lampsac.

Moaștele ei au fost duse în 1922 la abația Flône, în Belgia, și așezate într-⁠o statuie de ceară care înfățișează trupul sfintei; printre moaște se afla o ampulă cu sângele ei închegat. Pe sarcofag e o lespede de marmură, poate din catacombele romane, cu inscripția: Dionisia, fecioară și muceniță, a trăit 29 de ani, odihnește în pace.